1. Statutul numelui: Valid, formal.
2. Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii): (ii) Formaţiunea este constituită din trei membri informali (Bombiţă et Pop, 1991, p. 142); (iii) Pienide (Subunitatea de Poiana Botizii, cf. Bombiţă et Pop, 1991, p. 144).
3. Vârsta: Kimmeridgian-Tithonian inferior.
4. Sinonimie: “couches à Aptychus” (Săndulescu et al., 1982).
5. Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii): (i) Valea Vărăştina din comuna Poiana Botizii, jud. Maramureş; (ii) Puntea de Sus, la Poiana Botizii.
6. Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): Formaţiunea, groasă de circa 30 m, este constituită din calcare stratificate şi calcare nodulare de culoare vişinie, verde, cenuşie. Aceste calcare conţin intercalaţii de siltite şi noduli de chert în partea inferioară a succesiunii. Cei trei membri descrişi de Bombiţă et Pop (1991, p. 142) au următoarea alcătuire: a) Membrul inferior, gros de 6-8 m, este constituit din calcare şi calcare argiloase, cu grade variabile de litificare. Rocile au culoare verde, vişinie, sau au aspect pătat rezultat din amestecul celor două culori. Intre stratele de calcar se găsesc intercalaţii subţiri de siltite. Cherturile nodulare din calcare prezintă margini difuze. O lentilă de 2-3 m grosime de brecie cu galeţi de roci silicioase încheie acest interval stratigrafic la Puntea de Sus. b) Membrul mijlociu, gros de 5-6 m, este constituit din calcare stratificate, cenuşii, cu tente gălbui şi brune, cu structură nodulară. Intercalaţiile de siltite argiloase ori marnoase, de culoare vişinie conţin abundenţi aptychi şi sunt cunoscute sub denumirea de şisturi sau strate cu Aptychus (Ammonitico Rosso, în Bombiţă et Pop ( 1991, fig. 3). c) Membrul superior este constituit din calcare de culoare cenuşie, verde şi roşie, cu intercalaţii rare de siltite argiloase. Calcarele Formaţiunii de Vărăştina au compoziţie micritică şi biomicritică şi mai rar calcarenitică. Micritele şi biomicritele conţin variate organisme planctonice şi rare bentonice. Intercalaţiile calcarenitice, interpretate drept calciturbidite, sunt constituite din bioclaste, peloide, ooide, oncoide, intraclaste, iar textura depoziţională este de tip grainstone, packestone şi wackestone.
7. Referinţa tip (i); Alte referinţe (ii): (i) Bombiţă et Pop ( 1991, p. 142).
8. Limite: In coloana stratigrafică sintetică figurată de Bombiţă et Pop ( 1991, p. 141, fig. 3) Formaţiunea de Vărăştina ocupă o poziţie superioară în raport cu Formaţiunea de Petricea şi este urmată de calcare Biancone (astfel numite de Bombiţă, 1972).
9. Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii): (i) Micritele pelagice şi hemipelagice conţin coccolite, nannoconide, calcisfere, Saccocoma, Globochaete, radiolari calcitizaţi, filamente de bivalve planctonice, aptychi, rari amoniţi, belemniţi, brachiopode, dinţi de peşti. Intercalaţiile calcarenitice interpretate drept calciturbidite conţin echinide, crinoide, foraminifere bentonice (rar planctonice), cortoide, alge; (ii) Asociaţia de calcisferulite indică prezenţa în Formaţiunea de Vărăştina a trei biozone: Zona Carpistomiosphaera borzai (Kimmeridgian târziu-Tithonian timpuriu); Zona C. tithonica (Tithonian inferior); Zona Parastomiosphaera malmica (Tithonian inferior). Asociaţia de aptychi indică intervalul Kimmeridgian superior-Tithonian inferior, caracterizat de prezenţa în abundenţă a Lamellaptychus gr. A tip Beyrichi, Punctaptychus şi Laevaptychus (frecvente) şi lipsa genului Laevilamellaptychus (Bombiţă et Pop, 1991, p. 143). Această asociaţie este caracteristică bioprovinciei vest tethysiene.
10. Mediul depoziţional: Bazin marin în care se acumulau pelagite şi hemipelagite şi, subordonat, calciturbidite provenite de pe o platformă carbonatică de mică adâncime (Bombiţă et Pop, 1991, p. 143).
11. Corelări:
Dr. Baltres A., 2002