1. Statutul numelui: Propus.
2. Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii): (i) Seria de Bihor; (ii) Formațiunea este constituită din trei membri: Calcarele cu Cladocoropsis, Calcarele Coralgale, Calcarele cu Parurgonina; (iii) Munții Apuseni de Nord - Unitatea de Bihor.
3. Vârsta: Oxfordian-Tithonian inferior.
4. Sinonimie: “Crişanului Formation” (Dragastan et al., 1986, p. 58).
5. Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii): (i) Valea Crişanului din Munţii Bihor; (ii) Valea Galbenă, Valea Crişului, Valea Sohodoale, Dealul Gardului (aria dintre Valea Crișului Pietros și Valea Gîrda Seacă) (Dragastan et al., idem, p. 60 şi fig. 2 la p. 60); Harta geologică a României 1:200,000, foaia 17-Brad, caroul a3 (Bleahu et al., 1967; 1968); Harta geologică a României 1:50,000, foaia 56a-Pietroasa (Bleahu et al., 1985).
6. Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): După Dragastan et al. (1986, p. 58-61) formaţiunea are o grosime de 150-200 m şi este constituită din trei intervale distincte (în succesiune stratigrafică), cu valoare de membri (v.fișele lor).
- Calcare cu Cladocoropsis, bine stratificate, de culoare cenuşiu închis până la negre. Vârsta lor este oxfordiană. Microfaciesul este constituit din micrite urmate de biolitite cu hidrozoare şi rare oncoide şi din pelsparite.
- Calcare Coralgale, gălbui, cu tente roşcate şi cenuşii descxhis, bine stratificate. Microfaciesul constă din pelsparite microritmice, oncosparite, micrite cu Cayeuxia. Recifii conţin colonii masive şi faceloide. Vârsta acestor calcare este kimmeridgiană.
- Calcare cu Parurgonina, situate la partea superioară a formaţiunii, sunt bine stratificate şi sunt alcătuite din oosparite cu rare oncoide şi intraclaste, pelsparite cu rare oncoide; intrasparite. Vârsta acestor calcare este Tithonian inferior.
Către baza succesiunii stratele sunt subțiri (2-10cm). Treptat stratele devin mai groase, atingând 60-100cm. Calcarele au culoare cenușiu închis și neagră în partea inferioară a formațiunii, apoi devin găbui cu tentă roșcată. Cea mai mare parte a stivei are culoare cenușiu deschis. Microfaciesul dominant este pelsparitic. Oosparite și pelsparite sunt mai puțin frecvente și sunt asociate faciesului recifal. Sunt prezente structuri porostromatice.
7. Referinţa tip (i); Alte referinţe (ii): (i) Dragastan et al. (idem, p. 58-61 şi fig. 2, 5, 9 în aceeaşi lucrare).
8. Limite: Formațiunea este în contact trensgresiv și discordant cu roci de vârstă Liasic și Dogger. Limita superioară este la contactul cu Formaţiunea bauxitelor Inferioare ori cu Formaţiunea de Glăvoiul ori cu Formaţiunea de Hodobana (Dragastan et al., op. cit, p. 1, 4, 5, 7).
9. Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii): (i) Hydrozoare (Cladocoropsis, Spongiomorpha), corali (Heliocoenia, Hexapetalum, Montlivaltia), bivalve, gasteropode, echinoderme, foraminifere, alge Dasycladacee (Heteroporella, Salpingoporella, Clypeina) şi structuri Porostromata.
10. Mediul depoziţional: Platformă externă cu construcţii recifale.
11. Corelări: Formațiunea se corelează parțial cu Formațiunea de Albioara (Dragastan et al., op. cit., p. 61). Faciesurile Formațiunii Crișanului sunt diferite de ale Calcarului de Farcu, dar prezintă afinități cu Calcarul de Cornet.
Literatura citată
Bleahu M., Savu H., Borcoş M., 1967, Harta geologică a României, scara 1:200,000, foaia 17-Brad.
Bleahu M., Borcoş M., Savu H., 1968, Harta geologică a României, scara 1:200,000, foaia 17-Brad, Notă explicativă, 60 p.
Bleahu M., Bordea Josefina, Mantea G., Cioflică Gianina, Ştefan A., Popescu A., Marinescu F., Bordea S., 1985, Harta geologică a României, scara 1:50,000, foaia 56a-Pietroasa
Dragastan O., Purecel R., Brustur T., 1986, The Upper Jurassic and Lower Cretaceous formations from the Bihor Mts. – Central southern sector/Northern Apuseni. Analele Univ. Buc., 35, 57-70.