Calcarul de Tulcea Veche

1.  Statutul numelui: Acceptat.

2.  Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii): (i) Membru al Formaţiunii de Somova; (iii) Dobrogea de Nord.

3.  Vârsta: Spathian inferior (Triasic inferior).

4.  Sinonimie: “Werfen (Couches de…)” (Atanasiu, în Macovei et al., 1956, p. 99); “şisturi argiloase şi calcaroase” (Mutihac, 1963, p. 60); pro parte “Triasicul inferior” (Mirăuţă, 1966a, p. 281); “Formaţiunea de Tulcea Veche” (Patrulius et al., 1974, p. 13); “Calcarul de Tulcea Veche” (Baltres, în Baltres et al., 1993, p. 3; Baltres, 1994, p. 3; 2003, p. 57); “Early Spathian Tirolites-bearing limestone and marl sequence” (Grădinaru, 2000, p. 26).

5.  Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii): (i) Cariera  Tulcea Veche, care adăposteşte instalaţiile staţiei de epurare a apei potabile şi ale Fabricii de oxigen de la Tulcea, Jud. Tulcea. Coordonate Gauss-Krüger: X= 5639.200; Y= 5008.050. Prezenţa acestei unităţi nu a mai fost semnalată în afara localităţii tip; (ii) Harta geologică a României, 1:200,000, foaia 38-Tulcea, caroul a4 (Mirăuță et Panin, 1979, Mirăuță et al., 1967); Harta geologică a României, 1: 50,000, foaia 135b+d-Tulcea+Agighiol (Baltres et al., 2014).

6.  Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): Succesiunea, cu grosime totală de 40 m, începe cu argile negre, micafere, fisile, cu lentile de 3-5 cm diametru de calcare negre, trecând la alternanţe de argile negre şi strate de calcare negre, cu feţe ondulate. Pachete decimetrice de argile şistoase, cenuşii întrerup alternanţele monotone de calcare şi argile negre. Calcarele, de până la 10 cm grosime,  sunt tari şi au spărtură concoidală. Ele sunt microsparitice şi conţin rare fragmente de cochilii subţiri de bivalve, amoniţi, ostracode. Stratele de argilă neagră, fisile, micafere, au grosimi de 1-10 cm. Prin alterare devin verzui şi se desfac în foiţe. Ele conţin impresiuni de bivalve mici, costate, amoniţi fragmentari, slab ornamentaţi, cu umplutură de calcar negru. Argilele negre sunt constituite din minerale argiloase (clorit, sericit) cuarţ şi feldspaţi.

7.  Referinţa tip (i); Alte referinţe (ii): (i) Baltres (în Baltres et al.,1993, ibidem); (ii) Baltres (2003, idem, p. 57-58).

8.  Limite: Calcarul de Tulcea Veche se aşterne, cu tranziţie, peste Gresia de Tulcea Veche şi începe acolo unde apare prima intercalaţie de calcare negre, casante, către partea superioară a unei succesiuni de gresii şistoase cenuşiu-verzui, şisturi argiloase verzui, fisile şi calcare argiloase sau marne foioase cenuşii, toate în strate subţiri. Partea superioară a Calcarului de Tulcea Veche şi contactul cu restul Formaţiunii de Somova sunt necunoscute.              

9.  Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii): (i) Amoniţi, bivalve mici, costate, gasteropode, brachiopode, ostracode, conodonte, dinţi şi solzi de peşti, impresiuni de plante lanceolate, cu nervuri longitudinale şi reticul celular distinct. Simionescu (1911b, p. 65-74) a descris o faună de amoniţi, bivalve şi brachiopode cu: Claraia aurita (Hauer), C. cf. clarai (Emmr.), Eumorphotis venetiana (Hauer), Tirolites cassianus (Quenst.), T. idrianus (Hauer), Pseudodinarites mohamedanus (Mojs.), Danubites ellipticus Dien., D. aff. himalayanus Griesb., Nautilus (Mojsvaroceras) danubiensis Sim., Pecten alberti Goldf., Mysidioptera sp., Myacites canalensis Cat., Spiriferina sp., Rhynchonella sp. (denumiri actualizate după Kummel (1969, din Patrulius et al., 1974, idem, p. 15). Fauna de amoniţi indică Spathianul inferior (Zona Subcolumbites) (Mirăuţă, în Baltres et al., 1993, p. 165). Calcarul de Tulcea Veche conţine conodontele Neospathodus triangularis şi N. homeri care indică, de asemenea, Spathianul (Zona Triangularis).

10.  Mediul depoziţional: Marin, transgresiv, de slabă energie hidrodinamică, situat sub baza valurilor normale.

11.  Corelări: