Gresia de Kliwa

1.  Statutul numelui:  formal.

2.  Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii): (iii) Pânza de Tarcău; Petece de rabotaj; Pânza Cutelor Marginale.

3.  Vârsta: Oligocen, Miocen inferior.          

4.  Sinonimie:”Gresia de Tiseşti” (Teisseyre, 1897, din Băncilă, 1958, p. 287); ”Gresia de Kliwa” (Dumitrescu, 1952, p. 236; Băncilă, 1958, p. 287; Dumitrescu et al., 1970a, p. 38, 40, 43; 1970b, p. 43, 52; Ionesi, 1971, p. 122, 124); ”Orizontul gresiei de Kliwa ” (Joja et al., 1968a, p. 45; 1968b, p. 22, 26); ”Gresia de Kliwa şi conglomeratele cu elemente verzi ” (Ionesi, 1971, p. 148). Athanasiu et al. (1927, p. 341) menţionează şi alte sinonime: “Gresia de Wama“, după Paul, 1876; “Gresia de Măgura“, după Cobălcescu, 1883.     

 5.  Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii): (i) Localitatea tip se află în afara ţării noastre, la Muntele Kliwa, în Carpaţii Ucrainei, aproape de Deleatyn (Ionesi, 1971, p. 122) sau de Zarzyce, pe Valea Prutului, în Galiţia Orientală (Athanasiu et al., 1927, p. 339). Pe teritoriul României faciesul de Kliwa se dezvoltă în zona externă a  Pânzei de Tarcău din sectorul moldovean şi muntean, în petece de rabotaj şi în Pânza Cutelor Marginale; Harta geologică 1:200,000, foile 5-Rădăuţi (Joja et al., 1968), 13-Piatra Neam ţ (Joja et al., 1968b; Mirăuţă, 1968), 21-Bacău (Dumitrescu et al., 1968; 1970a), 29-Covasna (Dumitrescu et al., 1968; 1970b).

6.  Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): Secţiunea tip se află în afara ţării noastre. Gresia de Kliwa este o gresie cuarţoasă, albă sau gălbuie, fină şi mediu granulară, în strate de 0,5-5 m grosime. Gresia este cimentată cu cuarţ. Către baza stratelor dar şi în cuprinsul lor sunt prezente fragmente de şisturi verzi. Stratele sunt separate prin intercalaţii subţiri (maximum 20 cm grosime) de şisturi disodilice şi şisturi argiloase cenuşii. Gresia de Kliwa constituie intercalaţii de grosimi variabile în cuprinsul stivei Sisturilor Disodilice (mai mari în Pânza de Tarcău (150-200 m) şi mai mici (50-70m ) în Pânza Cutelor Marginale) (Dumitrescu, 1952, p. 236; Ionesi, 1971, p. 123). In aria nordică de extindere a Pânzei de Tarcău Gresia de Kliwa constituie o unitate litostratigrafică cuprinsă între două secvenţe de Şisturi Disodilice (v. Limite). In zona sudică a Pânzei de Tarcău se individualizează două orizonturi distincte: Gresia de Kliwa Inferioară şi Gresia de Kliwa Superioară. Secvenţa inferioară corespunde Gresiei de Kliwa din nord, iar secvenţa superioară, este situată peste Stratele de Podu Morii. In Gresia de Kliwa Inferioară sunt prezente intercalaţii de până la 40 m grosime constituite din alternanţe de gresii micacee şi cuarţoase, cu pelite brune şi cenuşii, în care apar uneori intercalaţii subţiri de şisturi calcaroase (Şisturile de Jaslo). Gresia de Kliwa Superioară conţine intercalaţii de argile disodiliforme şi marne cenuşii, precum şi rare bentonite alb-gălbui. In Pânza de Tarcău, figurată  pe Harta geologică 1:200,000, foaia 5-Rădăuţi (Joja et al., 1968a, p. 45), Gresia de Kliwa are 150-200 m grosime şi apare sub formă de strate de 0,3-3 m grosime. Gresia este albă, fină, silicioasă. Intre strate se găsesc separaţii subţiri de şisturi argiloase cenuşii şi şisturi disodilice. Pe Harta geologică 1:200,000, foaia 13-Piatra Neamţ, Gresia de Kliwa din Pânza de Tarcău are 200-250 m grosime, iar stratele au 1-2m (rar 4-5m) grosime (Joja et al., 1968b, p. 22). In Pânza Cutelor Marginale are 250 m  grosime (Joja et al., 1968b, p. 26). Pe Harta geologică 1:200,000, foaia 21-Bacău Gresia de Kliwa apare în Pânza de Tarcău, unde tranziţia spre Şisturile Disodilice Inferioare se face treptat prin creşterea proporţiei şisturilor disodilice; apare de asemenea în petecele de rabotaj din zona Moineşti-Tg. Ocna, precum şi în Pânza Cutelor Marginale din Semifereastra Oituz-Slănic (Dumitrescu et al., 1970a, p. 43). Pe Harta geologică 1:200,000, foaia 29-Covasna în Pânza de Tarcău se individualizează Gresia de Kliwa Inferioară şi Gresia de Kliwa Superioară, separate de Strate de Podu Morii (Dumitrescu et al., 1970b, p. 43). In Pânza Cutelor Marginale Gresia de Kliwa are 150-200 m grosime, în părţile interne ale pânzei, dar scade la 50-70 m în zona externă. In gresii apar intercalaţii de conglomerate cu galeţi de şisturi verzi şi cu matrice argiloasă. In sectorul dintre Valea Buzăului şi Valea Slănicului Gresia de Kliwa din Pânza de Tarcău constituie două pachete de câte 430-680 m, respectiv 240-500 m grosime (profilele Valea Fişicilor şi Colţi, descrise de Grigoraş, 1959, p. 245, 246). Pachetul inferior este echivalentul Gresiei de Kliwa din sectoarele mai nordice ale Carpaţilor Orientali, având vârstă oligocenă, iar pachetul superior are vârstă Miocen inferior. In Digitaţia Ciunget a Pânzei de Tarcău şi în Sinclinalul Vineţişu Gresia de Kliwa (Inferioară) este asociată cu Gresia de Fusaru.

7.  Referinţa tip (i); Alte referinţe (ii): Paul et Tietze (1877, în Ionesi, 1971, p. 122) indică vârsta oligocenă a gresiei albe de la Muntele Kliwa. Walter (1880, din Athanasiu et al., 1927, p. 339) a fost cel care a utilizat primul denumirea de Gresie de Kliwa. In bibliografia românească denumirea Gresie de Kliwa a fost introdusă de Gr. Cobălcescu în anul 1887 (Athanasiu et al., 1927, p. 340).    

8.  Limite: La nord de Munţii Buzăului limita inferioară a Gresiei de Kliwa este situată la contactul cu Şisturile Disodilice Inferioare. Limita superioară este la contactul cu Şisturile Disodilice Superioare sau cu Stratele de Vineţişu, ori este erozivă. In Munţii Buzăului, în digitaţiile externe (Mocearu, Lopătari), Gresia de Kliwa Inferioară este urmată de Stratele de Podu Morii a căror parte superioară  constituie şi limita inferioară a Gresiei de Kliwa Superioare. Limita superioară  a Gresiei de Kliwa Superioare este la contactul cu Şisturile Disodilice Superioare şi se plasează în Miocenul inferior.

9.  Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii): Nannoplancton miocen inferior identificat în Gresia de Kliwa Superioară.      

10.  Mediul depoziţional: Marin cu adâncimi de 300-500 m (Bădescu, 1998, p. 193).

11.  Corelări: Echivalentul stratigrafic al Gresiei de Kliwa, în vestul Pânzei de Tarcău este Gresia de Fusaru. In Munţii Buzăului Gresia de Kliwa Superioară  are ca echivalent stratigrafic (pro parte) Stratele de Vineţişu.