Gresia de Fusaru

1.  Statutul numelui: Valid   

2.  Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii): (ii) In baza formaţiunii sunt prezenţi doi membri: Orizontul Bazal al Gresiei de Fusaru şi Orizontul Şistos (al Gresiei de Fusaru); (iii) Pânza de Tarcău. 

3.  Vârsta: Oligocen (Lattorfian-Chattian).  

4.  Sinonimie: ”FUSARU (Grès de...)” (Popescu-Voiteşti, 1958, p. 257); ”Gresia de Fusaru propriu-zisă” (Băncilă, 1958, p. 257); ”Orizontul superior al gresiei de Fusaru ” (Joja et al., 1968a, p. 42); ”Orizontul gresiei de Fusaru ” (Joja et al., 1968b, p. 21); ”Faciesul de Fusaru-Krosno ” (Dumitrescu et al., 1970a, p. 37; 1970b, p. 41); ”Gresia de Fusaru ” Ionesi, 1971, p. 127).

5.  Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii): (i) Muntele Fusaru, lângă Pucioasa, jud. Dâmboviţa, pe Harta geologică 1:200,000, foaia 35-Târgovişte, caroul b2 (Murgeanu et al., 1968a; Patrulius et al., 1968); (ii) Harta geologică 1:200,000, foile 5-Rădăuţi (Joja et al., 1968), 13-Piatra Neamţ (Joja et al., 1968a; Mirăuţă, 1968), 21-Bacău (Dumitrescu et al., 1968; 1970a), 29-Covasna (Dumitrescu et al., 1968; 1970b); Harta geologică 1:50,000, foaia 128d-Pucioasa (Ștefănescu et al., 1988).          

6.  Secţiunea tip; Variaţii de facies:  (i) Neprecizată. Gresia de Fusaru este prezentă în părţile interne ale Pânzei de Tarcău, unde atinge 400-600 m grosime. Este o gresie cenuşie sau verzuie, micacee, mediu granulară şi grosieră, uneori microconglomeratică, slab calcaroasă, în strate de 0,5-5 m grosime. Stratele sunt separate de intercalaţii subţiri de marne negre, cu fucoide. Pe Harta geologică 1:200,000, foaia 5-Rădăuţi, Gresia de Fusaru atinge 500-600 m grosime şi este constituită din strate de 0,2-2 m grosime, de gresii ce trec la microconglomerate şi conglomerate. Intre gresii se găsesc strate de 0,5-1 m grosime de argile disodiliforme, cafenii şi disodile (Joja et al., 1968a, p. 42). In bazinul văii Moldoviţa Ionesi (1971, p. 127-128) precizează că Gresia de Fusaru atinge 400-500 m grosime. Gresiile sunt mai moi decât cele din bazinul Tarcăului, iar pelitele dintre strate sunt nebituminoase. In cuprinsul Hărţii geologice 1:200,000, foaia 13-Piatra Neamţ, Gresia de Fusaru prezintă facies predominant grezos, iar intercalaţiile de argile şistoase, negricioase, marne şi calcare argiloase (= marno-calcare) conţin schelete de peşti (Joja et al., 1968b, p. 21). Conglomeratele prezente sunt mărunte, au caracter lenticular şi conţin fragmente de şisturi cristaline. In cuprinsul Hărţii geologice 1:200,000, foile 21-Bacău şi 29-Covasna gresiile masive de Fusaru sunt moi, cenuşii, calcaroase sau marnoase, bogat muscovitice. Lor le sunt asociate alternanţe dese de marne şi gresii calcaroase, subţiri, care formează pachete de grosimi variabile (Dumitrescu et al., 1970a, p. 37-38). In Pintenul de Homorâciu Gresia de Fusaru, groasă de circa 180 m, este asociată cu Strate de Pucioasa (Pătruţ, 1955, citat de Băncilă, 1958, p. 263). In Digitaţia de Ciunget din sectorul Munţii Oituz-Munţii Vrancei şi în Sinclinalul Vineţişu Gresia de Fusaru este asociată cu Gresia de Kliwa.

7.  Referinţa tip; Alte referinţe: Popescu-Voiteşti (1911, p. 332). 

8.  Limite: Limita inferioară se află la contactul cu Orizontul Şistos (al Gresiei de Fusaru). In bazinul Văii Moldovei Gresia de Fusaru se aşterne peste ”Disodilele şi pseudodisodilele cu lentile de marno-calcare sideritice” (Ionesi, 1971, p. 127). Limita superioară este la contactul cu Stratele de Vineţişu în sectorul Valea Sucevei-Valea Trotuşului. In unele zone partea superioară a Gresiei de Fusaru a fost erodată. In bazinul Văii Moldovei peste Gresia de Fusaru urmează ”Gresiile Curbicorticale ” (Ionesi, 1971, p. 128).    

9.  Conţinut fosil; Consideraţii biostratigrafice: Gasteropode (Cerithium) la localitatea tip (Popescu-Voiteşti, 1956, p. 35), schelete de peşti (Joja et al., 1968b, p. 21).    

10.  Mediul depozitional: Marin, oxidant şi reducător, cu adâncimi de 500 m (Bădescu, 1998, p. 193).

11. Corelări: Gresia de Fusaru se situează la aceleşi nivel stratigrafic cu Gresia de Kliwa din estul Pânzei de Tarcău, din petecele de rabotaj şi din Pânza Cutelor Marginale.