1. Statutul numelui:
2. Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii): (iii) Apusenidele Nordice, Sistemul Pânzelor de Codru (Pânza de Următ).
3. Vârsta: Liasic (Sinemurian)-Kimmeridgian.
4. Sinonimie: “Complexul de Următ” (Bordea et al., 1975, p. 68); “Formaţiunea de Următ” pe Harta geologică 1:50,000, foaia 56a-Pietroasa.
5. Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii): (i) Valea Mare, afluent stâng al Crişului Negru, la est de Dealul Următ (la N de localitatea Băiţa, jud. Bihor); (ii) Pârâul Ciungilor, forajul 5005. Formaţiunea se extinde din Valea Mare spre SE până la Crişul Negru şi până la Pârâul Moriştii; izvoarele Sohodolului Mare, Rădăcina, Preluca Neşului, Grohoţel, Faţa Flusului, izvoarele Comănesei; Harta geologică 1:50,000, în lucrarea Bordea et al. (1975); Harta geologică 1:200,000, foaia 17-Brad, caroul a3 (Bleahu et al., 1967; 1968); Harta geologică 1:50,000, foaia 56a-Pietroasa (aria Pânzei de Următ) (Bleahu et al., 1985).
6. Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): Formaţiunea, groasă de circa 400 m este tectonizată. Ea oferă în bazinul Văii Mari următoarea succesiune (Bordea et al., 1975, p. 69):
- în partea inferioară şisturi argiloase negre, fin micacee, foioase, puternic contorsionate (slumping). Acestea conţin intercalaţii milimetrice de gresii fine, calcaroase şi gresii tari de culoare închisă şi calcare fine, cenuşii-închis ori crem;
- în partea mediană domină treptat gresiile calcaroase şi calcarele;
- partea superioară constă din calcare spatice slab grezoase, cenuşuu, uneori roz, gresii calcaroase, calcare crem sau cenuşii ca lentile de până la 30 m grosime, gresii tari, verzi şi gălbui cu ciment calcaros, gresii cuarţitice, microconglomerate cuarţitice, şisturi grezoase, şisturi argiloase negre (rar) care trec la şisturi calcaroase.
7. Referinţa tip (i); Alte referinţe (ii): (i) Bordea et al. (1975, p. 68-71).
8. Limite: Limita inferioară este la contactul cu calcarele norian superior-rhaetiene (Stratele de Kössen); limita superioară este la contactul cu calcare kimmeridgiene (Bordea et al., 1975, p. 68, 71).
9. Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii): (i) Fauna de la Următ, de vârstă liasic, eventual şi jurasic mediu (Arabu, 1941, citat de Bordea et al., 1975, p. 69). Autorii citează Gryphea gigantea, belemniţi (la Următ, din calcare spatice, indică Domerianul). Tomescu et Bordea (1976, p. 178) au determinat de pa Valea Mare amoniţi ai Sinemurianului inferior (Arnioceras ex gr. A. semicostatum şi Agassiceras aff. scipionianum) (Zona Semicostatum). Microfauna Formaţiunii de Următ constă din nodosariide, Involutina, Trocholina granosa, Globochaete alpina, microgasteropode, entroce de crinoide (abundente).
10. Mediul depoziţional:
11. Corelări:
Literatura citată
Bleahu M., Savu H., Borcoş M., 1967, Harta geologică a României, scara 1:200,000, foaia 17-Brad.
Bleahu M., Borcoş M., Savu H., 1968, Harta geologică a României, scara 1:200,000, foaia 17-Brad, Notă explicativă, 60 p.
Bleahu M., Bordea Josefina, Mantea G., Cioflică Gianina, Ştefan A., Popescu A., Marinescu F., Bordea S., 1985, Harta geologică a României, scara 1:50,000, foaia 56a-Pietroasa.
Bordea S., Bleahu M., Bordea Josefina, 1975, Date noi stratigrafice şi structurale asupra Bihorului de vest. Unitatea de Următ şi Unitatea de Vetre. D.S. Inst. Geol., 61, 5, 61-83.
Tomescu Camelia, Bordea S., 1976, Asupra prezenţei unor amoniţi ai Sinemurianului inferior în Unitatea de Următ (Valea Mare, Munţii Bihor). D. S. Inst. Geol., 62, 3, 175-182.