Formaţiunea de Topliţa

1.  Statutul numelui: Valid.

2.  Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii): (iii) Carpații Meridionali, Autohtonul Danubian Intern (Pânza de Sirinia).

3.  Vârsta: Callovian mediu-Oxfordian inferior.

4.  Sinonimie: “Orizontul calcarelor nodulare inferioare” (Răileanu, 1953, p. 372); “Formaţiunea de Seretina” (Pop, în Pop et al., 1997 ); “Formaţiunea de Topliţa” (Stănoiu, în Stănoiu et al., 1996).

5.  Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii): (i) Stratotipul Formaţiunii de Topliţa este situat la vest de localitatea Şviniţa, în cornişa din versantul drept al pârâului Ţiganschi; (ii) Rocile acestei entităţi litostratigrafice apar pe un areal care înconjoară la est, nord şi vest perimetrul unde aflorează Formaţiunea de Bigăr, sincronă, predominant marnoasă, ce corespunde zonei central depresionare a Bazinului Sirinia. Accesibilitatea este foarte bună, punctul fiind situat în imediata apropiere a şoselei naţionale asfaltate Orşova-Moldova Nouă. Harta geologică, 1:200,000, foaia 40-Turnu-Severin, carourile a1, b1 (Savu et Ghenea, 1967; Savu et al., 1966).

6.  Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): (i) Formaţiunea de Topliţa este reprezentată printr-un banc (5-10 m grosime) de calcar micritic fin, argilos, nodular (intraclastic), uneori slab detritic, cărămiziu, cu protoglobigerinide; (ii) La obârşia Văii Cameniţa capătă un caracter slab detritic, de adâncime mai mică, ceea ce ar justifica desemnarea unui parastratotip la Cracul lui Iacob (Năstăseanu et al., 1964).

7.  Referinţa tip (i); Alte referinţe (ii): (i) Stănoiu et al. (ibidem); (ii)  Răileanu (ibidem); Boldur et al. (1963, 1964),  Răileanu et Năstăseanu A. (1960, p. 8),  Stănoiu et Grigore (1997, p. 257).

8.  Limite: Limita superioară, cu formaţiunea calcarelor cu jaspuri oxfordian superior-kimmeridgian inferioară (cu Saccocoma sp. la partea terminală), este de continuitate  iar limita inferioară, cel puţin în anumite cazuri, este de discordanţă în zonele marginale ale bazinului.

9.  Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii): Din această entitate litostratigrafică, Răileanu (ibidem) citează o asociaţie paleontologică, “insuficient“ de concludentă, pe baza căreia o atribuie Callovianului şi părţii inferioare a Oxfordianului  (Răileanu, ibidem) sau Callovianului superior  (Răileanu et Năstăseanu, ibidem). Boldor et al. (1963, 1964 ) citează din calcarele Formaţiunii de Topliţa un exemplar de Reineckeia anceps, figurat în acest raport şi în Stănoiu et al. (1996), caracteristic Callovianului mediu. Aceste calcare se corelează cu calcarele nodulare ale Membrului de Ceisu.

10.  Mediul depoziţional: Calcarele argiloase fine, micritice, nodulare intraclastice, cărămizii, cu protoglobigerinide sugerează paleoambiante de tip bazinal-taluz. Aspectul slab detritic crinoidal al calcarelor parastratotipului de la Cracul lui Iacob sugerează paleoambiante cu afinităţi de self.

11.  Corelări:  Formaţiunea de Topliţa se corelează cu Membrul de Ceisu (Stănoiu et Grigore, idem) a cărui asociaţie microfloristică este dominată de specia Endoscrinium luridum cu acmezona în Oxfordian (Antonescu  et Stănoiu, date nepublicate).

                                                                                                    Stănoiu, 1998