1. Statutul numelui: Valid, formal
2. Unitatea litostratigrafică superioară (i); Subdiviziuni (ii) Unitatea structurală (iii); (iii) Platforma Moesică, sectorul central-dobrogean.
3. Vârsta: Bathonian-Callovian inferior.
4. Sinonimie: “Formaţiunea calcaroasă-detritică mediojurasică" (Drăgănescu et al. 1978, în legenda hărţii 1:50,000 foaia 168d-Dorobanţu; 1979, în legenda hărţii 1:50,000, foaia 169c-Gura Dobrogei; "La Formation de Tichileşti" (Drăgănescu, Beauvais, 1985, p. 23); "The Tichileşti Formation" (Avram et al., 1996, p. 5).
5. Localitatea tip (i); Răspândire geografică(ii); (i) Versantul stâng al văii Tichileşti, jud. Constanţa. (ii) Faleza Dunării între Hârşova şi Tichileşti; sectorul Băltăgeşti-Stupina-Gălbiori; sectoarele Mireasa, Cheia, Casian, Gura Dobrogei, Piatra, jud. Constanţa. Harta geologică 1:200,000, foaia 46-Constanța, carourile a1, b2, b3; foaia 37-Brăila, caroul d4. Harta geologică 1:50,000, carourile 151d-Hârșova, 168d-Dorobanţu, 169c-Gura Dobrogei.
6. Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): Autorul nu a descris o secţiune tip. Formaţiunea este constituită din “roci biocalcarenitice-biocalciruditice grezoase-conglomeratice, ocazional marnoase şi interstratificate pe alocuri cu marne mai mult sau mai puţin grezo-conglomeratice-biocalcaroase (interstratificări interpretate ca periodite)” (Drăgănescu, în Drăgănescu, Beauvais, idem, p. 74). Ea are grosimi de 30-40 m acolo unde succesiunea este mai completă (sectoarele din vest Hârşova Tichileşti; şn sectoarele din est: Mireasa, Cheia, Casian, Gura Dobrogei, Piatra) şi numai 3-5 m în zona centrală (sectorul Băltăgeşti-Stupina-Gălbiori) în care se dezvoltă secvenţe condensate. Coloana litologică conţine patru intervale, fiecare de câte 5-15 m grosime.
7. Referinţa tip (i); Referinţe ulterioare (ii): (i) Drăgănescu în Drăgănescu, et Beauvais (ibidem); (ii) Avram et al. (ibidem).
8. Limite: Formaţiunea de Tichileşti se aşterne transgresiv şi discordant pe fundamentul de şisturi verzi. Ea este urmată, cu discontinuitate litologică şi discordanţă stratigrafică de Formaţiunea de Gura Dobrogei ori de unul din membrii Formaţiunii de Casimcea.
9. Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii): (i) Fauna bentonică este bogată şi diversificată, dominată de forme robuste de bivalve, brachiopode, precum şi de briozoare, echinoderme, foraminifere bentonice. Mai rari sunt coralii solitari şi coloniali şi amoniţii. Accidental apar gasteropode şi crustacei.
10. Mediul depoziţional: Self puţin adânc cu salinitate normală, în care a fost posibilă acumularea unui ciclu sedimentar distinct, constituit din sedimente mixte, terigen-carbonatice, depuse la adâncimi de 10-35 m, în condiţii hidrodinamice de nivel ridicat la interfaţa apă-sediment, controlate de valuri.
11. Corelări: