1. Statutul numelui: Valid.
2. Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii);
Unitatea structurală (iii): (ii) Formaţiunea conţine trei membri: Membrul de Munteana, Membrul de Dragosela, Membrul de Tri Cule; (iii) Domeniul Danubian Intern, Unitatea de Sirinia.
3. Vârsta: Liasic mediu-superior (Carixian-Toarcian).
4. Sinonimie: “Formaţiunea de Sirinia” (Stănoiu et al., 1995R, p. 7).
5. Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii): (i) Bazinul Văii Sirinia, jud. Caraş Severin; (ii) Membrul de Munteana, cu stratotipul la Munteana, pe Dunăre, este răspândit în zona centrală a Bazinului Sirinia. Membrul de Dragosela al formaţiunii, cu stratotipul pe Valea Dragosela, la nord de Bigăr este răspândit în zona intermediară a bazinului, între obârşia Văii Ielisova (la est), văile Sirinia, Dragosela, Stanic, Chiacovat, Berasca, Rudăria (la nord), localitatea Cozla, Valea Cameniţa, sud-est de Şopotul Vechi (la vest de aria de aflorare a Membrului de Munteana). Membrul de Tri Cule, cu stratotipul la vest de Şviniţa, ocupă partea marginală a bazinului, la est de Şviniţa, în regiunea Văii Vodanischi. Harta geologică 1:200,000, foile 32-Baia de Aramă, caroul d1, 40-Turnu Severin, caroul a1.
6. Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): Formaţiunea de Sirinia este constituită dominant din roci grezoase-argiloase-carbonatice, în facies marin, cu faună de brachiopode, lamelibranhiate, amoniţi. Membrul de Munteana este predominant carbonatic. Membrul de Dragosela este predominant grezos-argilos. Membrul de Tri Cule este grezos. Aflorimentele membrilor de Munteana şi de Tri Cule sunt situate de-a lungul malului Dunării, în apropierea şoselei naţionale Orşova-Moldova Nouă.
7. Referinţa tip (i); Alte referinţe (ii): (i) Stănoiu et al. (1995R, p. 7-10 şi harta geologică 1:25,000) ilustrează Formaţiunea de Sirinia şi Membrul de Dragosela. (ii) Răileanu (1953), Răileanu et Iordan (1964), Rusu (1968), Stilla et al. (1969, 1971, 1972), Elena Popa et al. (1977), Stănoiu et al. (1995, 1996, 1997) dau descrieri detaliate ale succesiunii stratigrafice a membrilor Formaţiunii de Sirinia. Boldor et al. (1963, 1964) au separat pe hărţi geologice 1:10,000 şi 1:25,000, în arealul Bazinului Sirinia, Formaţiunea de Sirinia sub numele de complexul median (Liasic mediu, inclusiv Toarcian), marin, peste complexul inferior (Liasic inferior) în facies continental, cu cărbuni. Alte hărţi geologice au produs: Stilla et al. (1969, 1971, 1972, la scra a1:25,000), Năstăseanu et al. (1985, la scara 1:25,000, 1:50,000), Stănoiu et al. (1995, la scara 1:25,000).
8. Limite: Limita inferioară, disordantă, la contactul cu Formaţiunea de Cioaca Borii, hettangian-sinemuriană. Limita superioară este la contactul concordant cu Formaţiunea de Sirinca, aaleniană.
9. Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii): (i) Resturile fosile (brachiopode, lamelibranhiate, amoniţi, belemniţi) au fost inventariate de Tietze (1872), Răileanu (1953), Codarcea et al. (1961), Răileanu et Iordan (1964), (ii) Fauna de amoniţi aparţine zonelor paleontologice Ibex, Davoei, Stokesi, Margaritatus, Spinatum, Serpentinus, Insigne ale Carixian-Toarcianului.
10. Mediul depoziţional: Şelf cu ape agitate (Membrul de Munteana) (Rusu, 1968) şi condiţii restrictive pentru Membrul de Dragosela. Membrul de Tri Cule s-a acumulat în ambianţă de şelf extern-litoral.
11. Corelări: Formaţiunea de Sirinia se corelează cu Formaţiunea de Uteriş şi cu marnele toarciene din Bazinul Reşiţa.
Dr. I. Stănoiu, 1998