1. Statutul numelui: Propus.
2. Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii): (iii) Domeniul Danubian Intern, Unitatea de Sirinia.
3. Vârsta: Bajocian.
4. Sinonimie: “Orizontul calcarelor vişinii spatice” (Codarcea et al., 1961, p. 106; Iordan, 1966, p. 262); “Formaţiunea de Sirinca” (Stănoiu et al., 1996, p. 49).
5. Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii): (i) Ogaşul Saraorschi, la Greben, jud. Mehedinţi; (ii) Zona centrală a Bazinului Sirinia, Leştile Mari, Valea Sirinia la 250 m aval de Podul Copriva, Cioaca Vesului, la Fruntea Maiurului; Harta geologică 1:200,000, foaia 40-Turnu Severin, caroul a1 (Savu et al., 1966; Savu et Ghenea, 1967).
6. Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): După Stănoiu et al. (op. cit., p. 49) “Formaţiunea de Sirinca (5-50 m grosime), reprezentată prin calcare spatice, adesea grezoase, cu Stephanoceras humphresianum Sowerby, citat de Boek (1879). Formaţiunea de Sirinca debutează adesea printr-un nivel de microconglomerate cuarţoase. In zonele marginale, la Sviniţa, calcarele bajociene capătă un facies detritic grosier, grezos-microconglomeratic, mai ales în partea inferioară”. Calcarele spatice vişinii sunt descrise de Iordan (op. cit., p. 262) ca fiind constituite din “un nivel de calcare cu aspect brecios de la care se trece gradat la calcarele vişinii spatice propriu-zise care sunt roci compacte formate exclusiv din entroce şi pedunculi de crinoizi cimentate cu calcit”. Calcarele vişinii, spatice formează strate de 30-50 cm grosime şi au granulaţie şi culoare variabile.
7. Referinţa tip (i); Alte referinţe (ii): (i) Stănoiu et al. (op. cit., p. 49).
8. Limite: Limita inferioară este la contactul, adesea discordant, cu Formaţiunea de Moşnic. Limita superioară este la contactul cu Stratele de Bigăr.
9. Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii): (i) Brachiopode din grupa Terebratula globata, “Rhynchonella” bradfordiana, Lobothyris perovalis, “Terebratula” ventricosa, Goniothyris phillipsi, Tubithyris globata, Camptonectes lens (Iordan, op. cit., p. 263). Autoarea mai citează: Entolium valauriense, Astarte? elegans, Belemnites cf. giganteus.
10. Mediul depoziţional: Marin.
11. Corelări:
Literatura citată
Codarcea A., Răileanu G., Pavelescu L., Gherasi N., Năstăseanu S., Bercia I., Mercus D., 1961, Privire generală asupra structurii geologice a Carpaţilor Meridionali dintre Dunăre şi Olt. C.C-B., Ghidul excursiilor C.- Carpaţii Meridionali, 3-125.
Iordan Magdalena, 1966, Contribuţii la orizontarea Doggerului din zona Sviniţa. D. S. Inst. Geol., 52, 1, 255-271.
Savu Haralambie, Ghenea Constantin, Ghenea Ana, 1966, Harta geologică a României, scara 1:200,000, foaia 40-Turnu Severin.
Savu H., Ghenea C., 1967, Harta geologică a României, scara 1:200,000, foaia 40-Turnu Severin. Notă explicativă, 29 p.
Stănoiu I., Ţicleanu M., Neagu T., Popa M., Diaconiţă Dorina, 1996, Studiul stratigrafic, facial şi paleoambiental al formaţiunilor liasice cu cărbuni din Bazinul Sirinia. In: Simp. Resurse mimerale. Fundaţia oamenilor de ştiinţă Prahova, Bul. Informativ, 3, 2, 45-51. Ploieşti.