1. Statutul numelui:
2. Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii): (iii) Pânza de Tarcău, Pânza Cutelor Marginale (Dumitrescu, 1952b, harta geologică).
3. Vârsta: Oligocen.
4. Sinonimie: “Orizontul Gresiei de Fierăstrău” şi “Gresia de Fierăstrău” (Dumitrescu, 1952a, p. 64; 1952b, p. 215 şi 233); “gresia de Fierăstrău” (Dumitrescu et al., 1970a, p. 43).
5. Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii): (i) Cătunul Fierăstrău, pe V. Oituzului, la gura p. Leşunţ (Dumitrescu, 1952c, p. 64), jud. Bacău (pe Harta geologică 1:200,000, foaia 21-Bacău; (ii) Harta geologică 1:200,000, foaia 21-Bacău, caroul c3 (Dumitrescu et al., 1968; 1970a); Harta geologică 1:50,000, foaia 81a-Tg.Ocna (Săndulescu et al., 1998).
6. Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): (i) Secţiunea tip neprecizată. Dumitrescu (1952a, p. 64) descrie un ansamblu litologic (complex) “marno-calcaros şistos cu intercalaţii de gresii calcaroase, curbicorticale, glauconitice şi o gresie calcaroasă albă, în bancuri asemănătoare Kliwei, dar care face efervescenţă cu acid clorhidric, pe care am denumit-o "Gresia de Fierăstrău"”. Alte detalii în Dumitrescu (1952b, p. 215-216). Dumitrescu foloseşte alternativ denumirea Gresia de Fierăstrău pentru orizontul cât şi pentru gresia albă ce îl caracterizează; (ii) Variaţiile de facies au fost remarcate în zona Piepturi-Puica unde şisturile marno-calcaroase sunt complet înlocuite prin gresia albă (Dumitrescu, 1952b, p. 216). Gresia de Fierăstrău apare ca intercalaţii de diferite grosimi în Şisturile Ardeziforme din Pânza Cutelor Marginale, unde are aspectul de gresii albe, cuarţoase, cu ciment calcaros (Dumitrescu et al., 1970a, p. 43). In Pânza Cutelor Marginale are grosimi de 5-30 m (Dumitrescu, 1952b, p. 233-234). In Pânza de Tarcău nu dispunem de date privind grosimea.
7. Referinţa tip (i); Alte referinţe (ii): (i) Dumitrescu (1952a, p. 64); (ii) Dumitrescu (1952b, p. 215 şi 233).
8. Limite: Limita inferioară este la contactul cu Gresia de Lucăceşti. Limita superioară la contactul cu Menilitele Inferioare şi Marnele Brune Bituminoase.
9. Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii): (i) Globigerine, Textularii, Coccolite rare, mulţi solzi de peşti.
10. Mediul depoziţional: Marin.
11. Corelări:
Literatura citată
Dumitrescu I., 1952a, Studiul geologic al regunii dintre V. Oituz si V. Coza. AN, 24, 195 – 270.
Dumitrescu I., 1952b, Cercetări geologice în Vrancea de Nord. D. S. Inst. Geol., 36, 51-61.
Dumitrescu I., 1952c, Cercetări geologice asupra flişului din V. Oituzului. D. S. Inst. Geol., 36, 61-70.
Dumitrescu I., Mirăuţă O., Săndulescu M., Ştefănescu M., Bandrabur T., 1968, Harta geologică a României, scara 1:200,000, foaia 21-Bacău.
Dumitrescu I., Săndulescu, M., Mirăuţă, O., Bandrabur, T., 1970a, Harta geologică a României, scara 1:200,000, foaia 21-Bacău, Nota explicativă 74 p., Raport, F. G.
Săndulescu M., Bădescu D., Popescu O., Băceanu I., 1998, Harta geologică a României, scara 1:50,000, foaia 81a-Tg. Ocna.