Formaţiunea de Schela

1.  Statutul numelui: Acceptat.

2.  Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii): (i) Membrul de Porceni şi Membrul de Viezuroiu (Stănoiu, 2000, p. 160); (iii) Domeniul Danubian Extern, Unitatea de Cerna.

3.  Vârsta: Liasic -Aalenian.

4.  Sinonimie: “Formation de Schela” (Manolescu, 1937, p. 141);  “Schela Formation” (Streckeisen, în Macovei et al., 1956, p. 78); “Formaţiunea de Schela” (Semaka, 1963, p. 170; Berza et al., 1988b, p. 29); “formaţiunea de Schela” (Pop, 1973, p. 22); “La Formation de Schela” (Paliuc, 1937, p. 259; Pelin et Culda, 1985, p. 56).

5.  Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii): (i) Schela, jud. Gorj (la nord de Tg. Jiu, pe versantul sudic al Munţilor Vulcan); (ii) Cîmpu lui Neag (între Valea de Peşti şi Valea Răstovanu cf. Pelin et Culda, 1985, harta geologică însoţitoare, pe versantul nordic al Munţilor Vulcan); versantul nordic al Munţilor Parâng-Vulcan, pe linia Voineasa-Jieţu-Livezeni-Lupeni-Cîmpu lui Neag-Oslea (Paliuc, op. cit., p. 259 şi harta geologică însoţitoare); versantul sudic al munţilor Parâng şi Vulcan, pe linia Novaci-Stănceşti-Bumbeşti-Porceni-Schela-Vaidei; Harta geologică 1:200,000, foaia 33-Târgu-Jiu, caroul a2 (Bercia et al., 1967; 1968); Harta geologică 1: 50,000, foaia 124b-Schela (Savu et al., 1984); harta geologică în Manolescu, (op. cit.) şi  Paliuc (op. cit.).

6. Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): Formaţiune anchimetamorfică constituită din gresii cuarţoase şi conglomerate compacte însoţite de şisturi argiloase negre, uneori micacee, cu lentile de antracit şi de şisturi sericitoase. Formaţiunea este feruginoasă şi dinamometamorfozată. In zona Cîmpu lui Neag, pe versantul nordic al Munţilor Vulcan Pelin et Culda (op. cit., p. 57) au descris depozite metapsefitice-psamitice şi metapelitice (pe Valea Strungului, Valea Neagului, Valea Răstovanu) în care au separat un complex inferior metagrezos-conglomeratic gros de circa 500 m (Conglomeratele de Răstovanu,  la Stănoiu, 1976, p. 239) şi un complex superior constituit din şisturi metapelitice cu pirofilit şi cloritoid, cu intercalaţii de şisturi cuarţo-antracitice. Complexul superior constituie o bandă continuă de 150 m lăţime între Valea Răstovanu şi Valea cu Peşti. Berza et al. (op. cit., p. 29) descriu de pe versantul nordic al Munţilor Vîlcan “o succesiune negricioasă de metaconglomerate la metagresii (ambele predominant cuarţitice la cuarţ-micacee-feldspatice) şi roci metapelitosiltice de tipul ardeziilor sau filitelor; întreaga stivă îmbracă un facies depoziţional de tip Gresten”. După aceiaşi autori formaţiunea este polideformată tectonic iar grosimile de 100-500 m pe care pare să le aibă sunt doar aparente; (ii) Stănoiu (op. cit., p. 160 şi fig. 4 la p. 161) arată că în regiunea Văii Viezuroiu Formaţiunea de Schela “liasic-aaleniană, discordantă, continentală, are o grosime în jur de 700 m şi se divide în două entităţi litostratigrafice: Membrul de Porceni, metapsamo-psefitic, la partea inferioară, cu o grosime de până la 500 m şi Membrul de Viezuroiu, metapsamo-pelitic, la partea superioară, cu o grosime de cca 600 m. Membrul de Porceni, discontinuu, este reprezentat prin metapsamite cuarţo-feldspatice, metapsamite cuarţoase cu intercalaţii de metapelite şi metasiltite, cenuşiu-negricioase, cărbunoase şi/sau pirofilitice, care sugerează un sistem depoziţional predominant aluvial. Membrul de Viezuroiu, cu structură lenticulară, este reprezentat prin metapelite pirofilitice, cărbunoase sau cu cloritoid şi prin metapsamite cuarţo-feldspatice sau cuarţoase, cenuşii sau negricioase, cu strate lenticulare de metaantracit, care sugerează un sistem paleoambiental fluvial cu paleoambianţe paludal-lacustre extinse”.

7.  Referinţa tip (i); Alte referinţe (ii): (i) Mrazec (1898, citat de Manolescu, op. cit., p. 141).

8. Limite: Pe versantul nordic al Munţilor Vulcan limita inferioară discordantă, peste fundamentul cristalin. Limita superioară este la contactul cu calcare cretacice sau în contact tectonic cu cristalinul Pânzei Getice (Pelin et Culda, op. cit., p. 57 şi harta geologică însoţitoare).

9.  Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii): Semaka (op. cit., Tabel la p. 169) dă o listă de genuri şi specii de plante liasic inferioare de la Vaideei, Schela, Viezuroiu, Porceni. La Schela resturile de plante provin din argile refractare care se exploatează pe Valea Viezuroiului  (Semaka, op. cit., p. 168). Semaka et al. (1972, p. 436-439) prezintă o listă cu 51 specii de plante liasice şi menţionează o serie de noi puncte de recoltare a florei liasice (malul drept al Văii Viezuroiu, între Văile Schela şi Crasna; malul stâng al Văii Porcului şi o viroagă ce se varsă în Valea Porcului; un afluent pe dreapta Văii Amaradia la NV de Stănceşti).

10. Mediul depoziţional: Continental-lacustru, carbogenerator (v. mai sus secţiunea 6 (ii).

11. Corelări: