Gresia de Borşa

1.  Statutul numelui:

2.  Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii): (iii) Pânza Wildflyschului (pe harta geologică 1:50,000, foaia 19a-Poiana Botizii); Cuvertura post-tectonică a Dacidelor Mediane (pe Harta geologică 1:50,000, foaia 8-Vişeu). 

3.  Vârsta: Oligocen, posibil şi Miocen inferior.

4.  Sinonimie: “Gresia de Borşa” (Patrulius et al., 1955, p. 109; Săndulescu et al., 1991 pe Harta geologică 1: 50,000, foaia 8d-Vişeu); “gresia de Borşa” (Bleahu et al., 1968, p. 34); “Strate de Borşa” (Harta geologică 1: 200,000, foaia 4-Vişeu); ? “Gresia de Măgura Perciu-Pintenul” (Aroldi et Bucur, 2002, p. 15).

5.  Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii): (i) Valea Vişeului, la Borşa, jud. Maramureş; (ii) Formaţiunea ocupă o întinsă arie în Bazinul Ruscova (bazinul Văii Vişeu, zona Săcel); Harta geologică 1: 200,000, foaia 4-Vişeu, carourile b2, c1 (Bleahu et al., 1968; Patrulius et al., 1968); Harta geologică 1: 50,000, foile 8d-Vişeu (Săndulescu et al., 1989 ; 1991), 19a-Poiana Botizii (Săndulescu et al., 1975; 1981).

6.  Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): După  Patrulius et al. (1955, p. 109) Gresia de Borşa, groasă de cel puţin 2000 m, (1000-1100 m după Săndulescu et al., 1989, p. 6), constă dintr-o “alternanţă foarte monotonă de gresii, de argile şi de marne. Tipul obişnuit al Gresiei de Borşa este o gresie fină, curbicorticală, cu tentă cenuşiu-deschisă-albăstruie, sau gălbuie prin alteraţie, cu ciment argilos sau slab calcaros, relativ săracă în muscovit şi formând strate de 20-50 cm. Pe alocuri, mai ales la partea inferioară a succesiunii...se observă şi gresii în bancuri de 1-5 m, cu hieroglife lineare, puternic reliefate. Argilele, argilo-marnele şi marnele care alternează cu gresiile, au o tentă cenuşiu-albăstruie sau cafenie prin alteraţie şi se desfac în mici fragmente prismatice sau în fragmente cu feţe curbe”. Formaţiunea “cuprinde aproape constant în bază lentile de menilite sideritice şi pe alocuri intercalaţii de disolite, de marne bituminoase şi de menilite stratificate”. Gresia de Borşa este o formaţiune de fliş grezos, cu ritmuri de 1-3 m grosime (Săndulescu et al., 1989, p. 6).

7.  Referinţa tip (i); Alte referinţe (ii): (i) Zapalovicz (1886, citat de Săndulescu et al., 1989, p. 6); (ii) Patrulius et al. (1955, p. 109-110); Săndulescu et al. (1989, p. 6-7).    

8.  Limite: Limita inferioară este la contactul cu Formaţiunea de Valea Morii (pe Harta geologică 1: 50,000, foaia 8d-Vişeu) sau cu Stratele de Valea Neagră (Ionesi, 1959, p. 30). Limita superioară este la contactul cu Stratele de Hida  (Harta geologică 1: 200,000, foaia 4-Vişeu).

 9.  Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii):

10.  Mediul depoziţional: Marin, turbiditic.

11.  Corelări: Partea superioară a Gresiei de Borşa poate fi corelată cu Gresia de Minget, miocen inferioară (Săndulescu et al., 1989, p. 7).