1. Statutul numelui:
2. Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii): (ii) Formaţiunea conţine doi membri inferiori: Stratele de Lingureşti şi Stratele de Tărcuţa şi unul superior numit Membrul Superior al Menilitelor Compacte (Grasu et al., 1988, p.137-143); (iii) Pânza de Tarcău (asociată litofaciesurilor de Moldoviţa şi de Kliwa); Pânza Cutelor Marginale (asociată litofaciesului de Pietricica) (Grasu et al., 1988, p. 137 şi Tabelul 34).
3. Vârsta: Oligocen (Rupelian-Chattian).
4. Sinonimie: pro parte “Menilitele Inferioare şi Marnele Brune Bituminoase”; pro parte “Menilites et marnes bitumineuses” (Atanasiu, 1943, p. 157); “Formaţiunea menilitelor inferioare” (Grasu et al., 1988, p. 137).
5. Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii): (i) v. fişa Menilitele Inferioare şi Marnele Brune Bituminoase. (ii) Harta geologică a zonei Valea Oituzului-Muntele Coza, în Dumitrescu (1952b); Harta geologică 1: 200,000, foaia 21-Bacău (lame de şariaj) (Dimitrescu et al., 1968; 1970a).
6. Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): (i) v. fişa Menilitele Inferioare şi Marnele Brune Bituminoase. Grasu et al. (1988, p. 137) fac o distincţie între Menilitele Inferioare şi Marnele Brune Bituminoase, considerându-le entităţi litostratigrafice distincte, suprapuse. Menilitele Inferioare sunt situate sub Marnele Brune Bituminoase; (ii) Formaţiunea, aşa cum a pus în evidenţă Atanasiu (1943, p. 157, citat de Grasu et al., 1988, p. 137) este constituită dintr-o parte inferioară dominant argiloasă-disodilică, cu gresii (v. fişa Stratele de Lingureşti) şi o parte superioară cu menilite compacte. Stiva cu aceste caractere a fost denumită aşa cum rezultă în secţiunea Sinonimie. Grasu et al. (1988, p. 137-148) au arătat că membrul inferior este reprezentat de Stratele de Lingureşti (în litofaciesurile de Moldoviţa şi de Kliwa) şi de Stratele de Tărcuţa (în litofaciesul de Fusaru). Membrul Superior al Menilitelor Compacte atinge 4-10 m grosime în vestul Pânzei de Tarcău, în litofaciesul de Fusaru; spre exterior, în litofaciesurile de Moldoviţa şi de Kliwa atinge 8-12 m grosime, iar în Pânza Cutelor Marginale grosimile variază între 1,5 şi 12 m (Grasu et al., 1988, p. 142). Menilitele sunt roci silicioase de culoare neagră, brună, rar sunt albicioase, sunt casante şi constituie strate centimetrice sau lentile discontinui. Li se pot asocia gresii micacee, grosiere, argile disodilice cafenii, silicifiate în vestul Pânzei de Tarcău.
7. Referinţa tip (i); Alte referinţe (ii): (i) Grasu et al. (1988, p. 137) ; (ii) Grasu et al. (1988, p. 144-148).
8. Limite: Limita inferioară este la contactul cu Gresia de Lucăceşti sau cu Stratele de Lupoaia, ori la contactul cu Şisturile Ardeziforme+Gresia de Ferestrău. Limita superioară este la contactul cu Formaţiunea Marnelor Bituminoase.
9. Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii): (i) Atanasiu (1943, p. 157) citează resturi de peşti şi rare moluşte cardiacee.
10. Mediul depoziţional: Marin, euxinic, cu adâncimi de 400 m (Bădescu, 1998, p. 193).
11. Corelări:
Literatura citată
Atanasiu I., 1943, Les facies du Flysch Marginal dans la partie moyenne des Carpates Moldaves. AN, 22, 149-170.
Bădescu D., 1998, Modelul structural al zonei externe a flişului din Carpaţii Orientali (partea centrală şi nordică) şi paleogeografia palinspastică la nivelul Senonianului şi Paleogenului. Teză, 249p.
Dumitrescu I., 1952b, Cercetări geologice în Vrancea de Nord. D. S. Inst. Geol., 36, 51-61.
Dumitrescu I., Mirăuţă O., Săndulescu M., Ştefănescu M., Bandrabur T., 1968, Harta geologică a României, scara 1:200,000, foaia 21-Bacău.
Dumitrescu I., Săndulescu, M., Mirăuţă, O., Bandrabur, T., 1970a, Harta geologică a României, scara 1:200,000, foaia 21-Bacău, Nota explicativă 74 p., Raport, F. G.
Grasu C., Catană C., Grinea D., 1988, Flişul carpatic. Petrografie şi consideraţii economice. Ed. Tehnică, 208 p.