Calcarul de Roşia

1.  Statutul numelui: Valid, formal.

2.  Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii): (iii) Munții Apuseni de Nord - Sistemul Pânzelor de Codru (Pânza de Finiş, Pânza de Ferice, Pânza de Dieva, Pânza de Moma-Arieşeni, Pânza de Vaşcău şi Pânza de Vălani), Dacidele interne.

3.  Vârsta: Ladinian-Norian inferior (Bordea et al., 1975, fig. 2 la p. 67).

4.  Sinonimie: ”calcarul de Roșia” (Bordea et al., 1975, idem, p. 67); ”Calcaire de Roșia” (Patrulius, în Patrulius et al., 1976b); ”calcar de Roșia” (Bleahu et al., 1985); ”Facies de Roșia” (Bleahu et al., 1981); ”Formațiunea de Roșia” (Bleahu et al., 1984).

5.  Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii): (i) Cariera Roşia, comuna Roşia, din Munţii Pădurea Craiului, jud. Bihor. Coordonate: latitudine 460 47’45’’N’; longitudine 220 43’35’’E, altitudine 240 m. Localitatea tip se situează pe lamboul Roşia-Sohodol al Pânzei de Finiş (azi considerat al Pânzei de Ferice)(Bordea et al., 1975). Aflorimentul este uşor accesibil; (ii) Rama vestică a Munţilor Bihor şi a Munţilor Pădurea Craiului, ca şi în cuprinsul Munţilor Codru-Moma;  Harta geologică a României 1:200,000, foaia 9-Șimleul Silvaniei, caroul d2 (Lupu et al., 1967; Patrulius et al., 1968c); foaia 17-Brad, caroul a1, a2, a3 (Bleahu et al., 1967, 1968); Harta geologică a României, 1:50,000, foile 40d-Meziad (Bordea et al., 1992), 55a-Dumbrăvița (Bleahu et al., 1984), 55b-Dr. Petru Groza (Bleahu et al., 1981), 56a-Pietroasa (Bleahu et al., 1985).

6.  Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): (i) Patrulius (în Patrulius et al., idem, 1976b) dă următoarea descriere: “ La formation denommée par l’un de nous (Patrulius, fide Bordea et al., 1975) “Calcaire de Roşia” est constituée de calcaires lités sombres, à regnons de silex plus ou moins nombreux, exception faite pour la partie inférieure de l’intervalle. Cette formation a été improprement désignée par Bleahu et al. (1970) comme “calcaire de type Reifling”. En effect, dans la coupe type des environs de Grossreifling (Salzbrucke) sur quelques 75 m d’épaisseur le calcaire de Reifling est formé de bas en haut de calcaires noduleux (zones Trinodosus et Avisianus de l’Anisien supérieur), de calcaire en bancs a rognons de silex, surfaces de litage ondulées, délits marneux, niveaux bréchiques et intercalations de tufs verts (Fassanien et base de Longobardien), de calcaires en bancs en partie rubannés, a rognons de silex sporadiques, surfaces de litage planes et intercalations marneuses au sommet de l’intervalle (Longobardien supérieur a Daonella lommeli Wiss. Et base présumée du Carnien a Halobia intermedia Kittl et H. vixaurita Kittl). Or le Calcaire de Roşia ne comporte pas des calcaires noduleux en base, des tufs intercalés a sa partie moyenne, des calcaires rubannés et des marnes au sommet. La ressemblance se résume au litage régulier, les délits marneux et la présence des rognons de silex. Il faut soutligner en outre que l’intervalle stratigraphique du Calcaire de Roşia monte jusqu’au Norien inférieur”. Grosimea formaţiunii este de 270 m.

7.  Referinţa tip (i); Alte referinţe (ii): (i) Bordea et al. (1975, idem), după ce în anul 1973 Patrulius  a prezentat această formaţiune într-o comunicare orală la Colocviul Triasicului de la Viena;  (ii) Patrulius et al. (idem, 1976b); Ianovici et al. (1976); Patrulius et al. (idem).

8.  Limite: In bază, Calcarul de Roşia vine în contact tranşant cu Dolomitele Inferioare, anisiene, în Unitatea de Ferice. Formaţiunea suportă Formaţiunea de Codru de vârstă Lacian mediu-Alaunian.             

9.  Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii): După Patrulius et al. (idem, 1976b) conţinutul fosil al formaţiunii la profilul tip este astfel distribuit: Partea inferioară a profilului, pe 22 m grosime, conţine: foraminifere (Tolypammina bulbosa (Gutsch. et Treck.), Diplosphaerella radiata Krist. et Toll.); conodonte (Neogondolella mombergensis (Tatge), N. constricta (Mosher et Clark)); bivalve (Daonella cf. lenticularis). Asociaţia este fassaniană Partea mediană a succesiunii, groasă de 13 m,  conţine: foraminifere (Diplosphaerella radiata Krist.-Toll., Tolypammina bulbosa (Gutsch. et Treck.); conodonte (Didymodella alternata (Mosher), Ozarkodina saginata Huckriede); holoturide (Priscopedatus elongatus Mostler, P. mostleri Stefanov). Asociaţia acestei părţi a profilului este de vârstă Longobardian-Cordevolian. Partea superioară a succesiunii, cu grosime observabilă de 155 m conţine, pe primii 40 m: foraminifere (Turritelella mesotriassica Keehn-Zan); conodonte (Gondolella navicula Huck., G. polygnathiformis Bud. et Stefanov.), crinoide (Osteocrinus). Următorii 115 m grosime ai profilului conţin: holoturide (Calclamna nuda (Mostler), Achistrum ludwigi (Cron.); amoniţi de tip Anatomites sp. ex gr. A. camilli Mojs. şi bivalve (Halobia cf. suessi Mojs.).

10. Mediul depoziţional: Marin.                                              

11. Corelări: Această formaţiune, care a fost definită în Pânza de Ferice, este corelabilă cu depozitele atribuite aceleiaşi formaţiuni în celelalte unităţi tectonice ale Sistemului Pânzelor de Codru. Deosebiri există numai în ce priveşte faptul că în unităţile de Vălani, Finiş, Dieva, Bătrânescu şi Vaşcău vârsta formaţiunii nu depăşeşte Carnianul.

                                                                                            Dr. S. Bordea, 2000