1. Statutul numelui:
2. Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii): (iii) Domeniul Danubian Extern, Unitatea de Cerna.
3. Vârsta: Kimmeridgian superior-Neocomian (Berriasian).
4. Sinonimie: “Calcarele de la Ponicova” (Codarcea et al., 1961, p. 88); “Formaţiunea de Ponicova” (Stănoiu, 2000, p. 154).
5. Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii): (i) Grota Ponicova în Cazanele Mari; (ii) Harta geologică 1: 200,000, foaia 40-Turnu Severin, caroul a2 (Savu et al., 1966; Savu et Ghenea, 1966); Harta geologică 1: 100,000, în Codarcea et al. (op.cit.)
6. Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): După Stănoiu (op. cit., p. 154) formaţiunea “are o grosime de circa 200-300 m şi este reprezentată prin calcare bazinale fine micritice (slab nodulare în partea bazală din regiunea Cazane), cu Saccocoma sp. la partea inferioară şi cu calpionele la partea superioară...Tot din rocile acestei entităţi litostratigrafice au provenit probabil şi exemplarele de Perisphinctes fraudator şi Nerinea sp.” Codarcea et al. (op. cit., p. 88-89) descriu la Grota Ponicova alternanţe de “bancuri groase de 0.30-1.50 m de calcare cenuşii-negre uneori fine, alteori mai marnoase şi cu aspect nodulos, dă posibilitatea să fie separate cu uşurinţă de calcarele imediat superioare, care sunt nestratificate. De asemenea prezenţa concreţiunilor de silice din calcarele stratificate este un criteriu în separarea acestor depozite de cele urgoniene care sunt complet lipsite de accidente silicioase...calcarele stratificate prezintă o structură fină microcristalină uneori organogenă, fiind alcătuite aproape numai din Corali.”
7. Referinţa tip (i); Alte referinţe (ii): (ii) Codarcea et al. (op. cit., p. 88-89); Stănoiu (op. cit., p. 154).
8. Limite: Limita inferioară neprecizată. Limita superioară este la contactul cu calcarele masive în facies Urgonian care au mare dezvoltare la Cazanele Mici.
9. Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii): (i) Perisphinctes fraudator (Codarcea et al., op. cit., p. 89). Codarcea et. Năstăseanu (1964, p. 244-245) descriu de la Grota Ponicova Saccocoma şi Globochaete alpina.
10. Mediul depoziţional:
11. Corelări: Partea superioară a Formaţiunii de Ponicova este corelabilă cu Calcarele de Brădet din zona Reşiţa (Codarcea et Năstăseanu, 1964, p. 244).
Literatura citată
Codarcea A., Răileanu G., Pavelescu L., Gherasi N., Năstăseanu S., Bercia I., Mercus D., 1961, Privire generală asupra structurii geologice a Carpaţilor Meridionali dintre Dunăre şi Olt. C.C-B., Ghidul excursiilor C.- Carpaţii Meridionali, 3-125.
Codarcea A., Năstăseanu S., 1964, Contribuţii la cunoaşterea stratigrafiei depozitelor calcaroase din bazinul Văii Cerna şi de la Cazane (Dunăre). Stud. cerc. geol.geofiz. geogr., Geol., 9, 2, 241-250.
Savu H., Ghenea C., Ghenea Ana, 1966, Harta geologică a României, scara 1:200,000, foaia 40-Turnu Severin.
Savu H., Ghenea C., 1967, Harta geologică a României, scara 1:200,000, foaia 40-Turnu Severin. Notă explicativă, 29 p.
Stănoiu I., 2000, Noul model paleogeografic, stratigrafic şi facial al Bazinului Cerna (Danubian – Carpaţii Meridionali). Stud. cerc. geol.geofiz. geogr., Geol., 45, 149-165.