1. Statutul numelui: Valid, formal.
2. Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii): (iii) Nord–vestul Depresiunii Transilvaniei.
3. Vârsta: Rupelian (Oligocen).
4. Sinonimie: ”Schichten von Forgácskut“ (partim) Koch, (1883, p. 134, 1894, p. 359); ”stratele de Tic inferioare“ Răileanu et al. (1960, p. 268 ); ”Couches de Ticu inférieures (= Couches de Dîmbu Trifului)“ Moisescu (1972, p. 10).
5. Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii): (i) Valea Ursoaiei la est de Moigrad (judeţul Sălaj). Acces relativ uşor din şoseaua Moigrad – Brebi; (ii) Formaţiunea de Moigrad este larg răspândită în ariile depoziţionale Meseş şi Gilău, într-un perimetru situat între localităţile Moigrad şi Creaca din jud. Sălaj în nord şi Morlaca şi Cluj-Napoca din jud. Cluj în sud, (Moisescu, 1975); Harta geologică 1:50,000, foile 29a-Zalău (Rusu et al., 1994), 29c-Mezeş (Rusu et al., 1977), 41b-Ciucea (Ştefan et al., 1974),
6. Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): (i) Succesiunea aflorează parţial. Întrucât o succesiune completă nu se cunoaşte la suprafaţă a fost propusă ca secţiune de referinţă succesiunea străbătută de forajul 34.605/5 (I.F.L.G.S. ) între 232m şi 385m (Petre et Găină, 1969, Meszaros et al.,1970) nu avem la Literatura. Formaţiunea de Moigrad este constituită din argile siltice sau nisipoase illito-caolinitice roşii-violacei şi roşii-cărămizii cu pete sau dungi verzui-albicioase. Aceste argile găzduiesc corpuri lentiliforme de nisipuri sau gresii şi microconglomerate albicioase cu stratificaţie încrucişată. Pe alocuri argilele roşii sunt invadate de pietrişuri. Grosimea acestor depozite de tip redbeds este în mod obişnuit de 50-100 m, ajungând la peste 150 m doar în zona Moigrad – Jac.
7. Referinţa tip (i); Alte referinţe (ii): (i) Rusu, (1970, p. 520) “ Stratele de Moigrad sunt constituite din argile siltitice roşii-violacee, mai rar roşii cărămizii…”. Formaţiunea apare separată pentru prima dată pe Harta geologică, 1: 50,000, foaia 41b-Ciucea (Ştefan et al., 1974); (ii) Moisescu ( 1972, 1975), Rusu (1972, 1977).
8. Limite: Limita inferioară, heterocronă, este de continuitate şi se situează desupra marnelor cenuşii ale Membrului Curtuiuş în extremitatea nordică a Ariei Meseş şi deasupra ultimilor depozite marine/salmastre (gresii, calcare bioclastice grezoase sau marne nisipoase, deobicei fosilifere) ale Formaţiunii de Mera, în restul Ariei Meseş şi în Aria Gilău. Limita superioară este de eroziune. Argilele roşii suportă în discordanţă simplă gresiile calcaroase fosilifere ale Formaţiunii de Creaca, în partea nordică a Ariei Meseş, gresiile caolinoase ale Gresiei de Var , în partea sudică a acestei arii, şi marnoargilele lumaşelice cenuşii ale Membru-lui Dâncu în Aria Gilău.
9. Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii): (i) In ceea ce priveşte fauna singurul rest fosil cunoscut, care după localizarea dată de Koch (1894, p. 368) (Huedin, prima săpătură a căii ferate) ar proveni din Formaţiunea de Moigrad, aparţine unui mamifer. Mammalia : Entelodon aff. deguilhemi Repelin. Forma aceasta de entelodontid de trecere de la E. magnus Aymard la E. deguilhelmi ar corespunde Nivelului de Villebramar (Stampian inferior) din Franţa (Rădulescu et Samson, 1989).
10. Mediul depoziţional: Caracterele stratonomice şi structurile sedimentare ale depozitelor atestă un transport rapid al materialului şi o depunere haotică într-un mediu acvatic. În cazul de faţă argilele roşii reprezintă produse de alteraţie superficială a şisturilor cristaline şi rocilor eruptive din regiunea munţilor Rez, Meseş şi Gilău, transportate de torenţi şi depuse pe câmpia aluvială limitrofă golfului marin din nord-vestul Transilvaniei.
11. Corelări: Formaţiunea de Moigrad cu dezvoltare stratigrafică integrală în partea de nord a Ariei Meseş se corelează cu Membrul Ciocmani (facies marin) din Aria Preluca, îndinţarea lor având loc în sectorul Creaca – Ciocmani. În Aria Gilău faciesul de argile roşii continentale înlocuieşte spre ţărm depozitele marine de la partea superioară a Formaţiunii de Mera.
Dr. A. Rusu, 1998
Literatura citată
Koch A., 1883, Berecht über die im Klausenburger Randgebirge und in dessen Nachbarschaft im Sommer 1883, ausgefürhte geologische Specialaufnahme. Föld. Közl., 13 (1-3), p.117-140, Budapest.
Koch A., 1894, Die Tertiarbilddungen des Beckens der Siebenburgischen Landestheile. I Palaogene Abtheilung. Mitt. a.d. Jahrb. d. kgl. ung. geol. Anstalt, 10, p.177-399, Budapest.
Moisescu V., 1972, Mollusques et Echinides stampiens et égériens de la region de Cluj- Huedin - Românaşi (Nord- Ouest de Transylvanie) . Mém. Inst. Géol. 16, 152 p.
Moisescu V., 1975a, Faziostratotypus: Dîlja (forage 5410) et Lonea (valea Deforului), Bassin de Petroşani (Das Kohlenbecken des Zsilly) (Schiel-Thales), Roumanie (Boundary ou Unit Stratotype: O/OM/M1). In: Chronostratigraphie und Neostratotypen, Miozän der Zentralen Paratethys, V, OM Egerien. Bratislava.
Moisescu V., 1975b, Stratigrafia depozitelor paleogene şi miocen-inferioare din regiunea Cluj-Huedin-Românaşi (NW-ul bazinului Transilvaniei) (Harta geologică sc. 1:87.000). AN, 47, 5-211.
Petre I., Găină S., 1969, Raport geologic cu situaţia rezervelor de cărbune brun determinate prin lucrări de prospecţiune şi explorare executate în NW Transilvaniei ( baz. v. Almaşului-v. Agrijului), jud. Sălaj, în anii 1966-1960. Arh. Foradex, Bucureşti.
Rădulescu C., Samson P.,1989, Oligocene mammals from Romania. In “ The Oligocene from the Transylvanian Basin, Romania”, 301-312, Cluj.
Răileanu Gr., Patrulius D., Mărgărit E., Chivu M., Dragu V., 1960, Corelarea molaselor cu Antracoterii mari din Transilvania şi Bazinul Petroşani. Stud. cerc. geol.geofiz. geogr., Geol., 5, 2, 265-275.
Rusu A., 1970, Corelarea faciesurilor Oligocenului din regiunea Treznea-Bizuşa (NW bazinului Transilvaniei). Stud. cerc. geol.geofiz. geogr., Geol., 15, 2, 513- 525, Bucureşti.
Rusu A., 1972a, Semnalarea unui nivel cu Nucula comta în bazinul Transilvaniei şi implicaţiile lui stratigrafice. D. S. Inst. Geol., 57, 4, 265-282.
Rusu A., 1972b, Aperçu sur l'Égérien et l'Eggenburgien du Nord-Ouest de la Transylvanie In: Motaş et al., Guide no. 9 de l'excursion de la V-e Réunion du groupe de travail pour la Paratethys, 17-22.
Rusu A., 1977, Stratigrafia depozitelor Oligocene din NW Transilvaniei (Regiunea Treznea-Hida-Poiana Blenchii), AN, 51, 69-202.
Rusu A., Popescu B., Moisescu V., Ignat V., Marinescu Fl., Popescu Agapia, 1977, Harta geologică a României, scara 1:50,000, foaia 29c-Mezeş.
Rusu A., Marinescu Fl., Mărunţeanu M., Sabău G., Ştefan A., 1994, Harta geologică a României, scara 1:50,000, foaia 29a-Zalău.
Ştefan A., Ignat V., Cîmpeanu St., Popescu B., Istrate Gh., Orăşanu Th., 1974, Harta geologică a României, scara 1:50,000, foaia 41b-Ciucea.