Formaţiunea de Murguceva

1.  Statutul numelui: Valid.

2.  Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii): (ii) Formaţiunea este constituită din Membrul Calcaros şi Membrul Calcaros-Argilos; (iii) Autohtonul Danubian Intern (Pânza de Sirinia) (Codarcea, 1940); (Zona Şviniţa-Svinecea Mare) (Răileanu, 1953, 1960).

3.  Vârsta: Tithonian terminal-Hauterivian inferior.

4.  Sinonimie:

5.  Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii): (i) Comuna Şviniţa, jud. Mehedinţi. Holostratotipul este pe Pârâul Vodiniciki (= Pârâul Morilor) (22o6'44'' - 22o6'49'' Est şi 44o29'22'' - 44o30'13'' Nord); parastratotipul în versantul drept al Pârâului Murguceva, la 1 km amonte de vărsarea acestuia în Dunăre (22o7'30'' Est şi 44o29'22'' Nord); (ii) Formaţiunea constituie baza succesiunii cretacice în aria satului Şviniţa şi ocupă aproape în totalitate suprafaţa de afloriment a depozitelor cretacic inferioare către NV de sat (Zelişte, Ravnişte, Munteana, la limita vestică a judeţului Mehedinţi şi din cursul inferior al Văii Sirinia, jud. Caraş Severin). Formaţiunea este în general bine deschisă în lungul văilor (inclusiv malul stâng al Dunării şi în semidebleul şoselei Orşova-Moldova Nouă) precum şi pe creste (Ravnişte); Harta geologică, 1:50,000, foaia 156a-Sviniţa (macheta) (Năstăseanu et al., 1982).

6.  Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): (i) Descrierea originală (în Avram, 1976, p. 56-57) este:  “Le pasage de ces calcaires/nodulare, jurasic superioare, n.n./ aux depots de la Formation de Murguceva se realise au lithostratotype par l'intermediaire d'un pachet qui renferme de bas en haut: 1 m calcaire grisatre, faiblement noduleux et a accidents siliceux; presque 1 m de calcaire blanc plus fin, compact, toujours avec des accidents siliceux; 4 m calcaires detritiques en bancs de 1 a 1.5 m d'epaisseur; le dernier banc supporte une succession monotonue des calcaires fins, gris pale...cassants, dans des couches de 10 a 30 cm, separees par des calcaires schisteux qui formant des intercalations de 5 a 10 cm...; ces calcaires continnent des accidents siliceux de type chaille...; vers la partie superieure les calcaires blancs passent graduellement aux calcaires marneux gris fonce; l'apparition de ces dernieres est suivie, a 5-10 m d'epaisseur stratigraphique....par la disparition des accidents siliceoux; il y a ici un paquet de passage, epais de quelques metres, dans lequel persistent seulement des concretions de calcaires recouverts depelliqueles fines de silice.”

Holostratotipul (de pe Pârâul Vodiniciki, de la captarea de apă a comunei Şviniţa până la circa 600 m amonte de vărsare) deschide în bază un pachet gros de circa 22 m de calcare cenuşiu-albicioase, în bancuri de 20 cm -1 m (mai groase la baza succesiunii) cu intercalaţii de 1-1,5 m de calcarenite intraclastice, toate separate prin calcare şistoase cu pelicule de argilă şi incluzând accidente silicioase negre sau cenuşii (= Membrul Calcaros). Acestea suportă calcare argiloase cenuşii, de asemenea cu accidente silicioase (= Membrul Calcaros-Argilos), ultimele cu valoare de reper stratigrafic în delimitarea părţii superioare a formaţiunii.

7. Referinţa tip (i); Alte referinţe (ii): (i) Avram (1976, p. 56-58, fig. 1 şi planşa anexă); (ii) Năstăseanu et al. (1982, pe macheta Hărţii geologice 1:50,000, foaia 156a-Şviniţa).

8.  Limite: Limita inferioară a formaţiunii este de discontinuitate stratigrafică faţă de calcare nodulare cu Saccocoma. Limita superioară este de continuitate către Formaţiunea de Şviniţa.

9. Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii): (ii) In malul drept al Pârâului Murguceva, la 1 km amonte de vărsare, la Ravnişte, la Munteana şi în câteva puncte din bazinul Văii Sirinia partea inferioară a formaţiunii este de vârstă Tithonian terminală (local Zona Crassicollaria şi Megazonele Calpionella, Calpionellopsis, Calpionellites). Limita Tithonian-Berriasian este argumentată de amoniţi ai Zonei Euxina (Pseudosubplanites ponticus (Ret.)). Berriasianul superior este argumentat de amoniţii Faurella boissieri (Pict.) şi Berriasella calisto (d ' Orb.). Partea valanginian bazală a formaţiunii conţine amoniţi ai Zonei Otopeta. Partea terminală a Hauterivianului  inferior din formaţiune conţine amoniţi ai tuturor zonelor, până la Zona Nodosoplicatum.

10. Mediul depoziţional: Pelagic. Componenta argiloasă din calcare (aport detritic îndepărtat) se va accentua progresiv până la partea superioară a Formaţiunii de Şviniţa, suprajacente.

11. Corelări: Partea inferioară a formaţiunii are litologie comparabilă (calcare fine de culoare crem, omogene, lipsite de componentă argiloasă) şi conţinut faunistic comparabil (tintinnide abundente) cu Formaţiunea de Marila din Pânza Getică (Zona Reşiţa). Faciesul cu calcare argiloase, de aceeaşi vârstă geologică, se regăseşte pe Platforma Moesică, în centrul Câmpiei Române. După Rabrenovic (1997) la sud de Dunăre, în regiunea Doni Milanovac-Greben din Serbia, Eocretacicul pelagic este de acelaşi tip, însă acolo nu există discontinuităţi în cuprinsul succesiunii Jurasicului terminal şi Cretacicului bazal. Tot acolo accidentele silicioase dispar la limita Hauterivian-Barremian.

                                                                                                 Dr. E. Avram, 1998