1. Statutul numelui: Valid.
2. Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii): (iii) Bazinul Petroşani.
3. Vârsta: Oligocen superior (Chattian).
4. Sinonimie: “Succesiunea superioară” (Hofmann, 1970, p. 17); “Orizontul superior” (Răileanu, 1955a, p. 198; 1955b, p. 265; Macovei, 1954, p. 459; Mateescu, 1956, p. 129; Marinescu, 1961, p. 294; 1963, p. 31); “Formaţiunea superioară” (Popa et al., 1958, p. 150); “Orizontul conglomeratic superior” (Popa et al., 1960, p. 118); “Seria conglomeratică” (Mateescu, 1962, p. 284; Drăghindă, 1963, p. 140); “Orizontul 3 Mijlociu” (Elena Pop, 1962, p. 204); “Mittlerer Horizont” (Elena Pop, 1963, p. 117); “Orizontul 3 sau Mijlociu” (Pop et al., 1969, p. 66; 1969b, p. 81); “Horizo 3 (moien)” (Moisescu, 1975, p. 183).
5. Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii): (i) Localitatea Lonea din estul Bazinului Petroşani; (ii) Se întinde în întreg Bazinul Petroşani formând umplutura lui în proporţie de 80%; Harta geologică 1:50,000, foile 106c-Lupeni (Berza et al., 1986) şi 124a-Câmpul lui Neag (Stan et al., 1979).
6. Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): Stratotipul se găseşte în versantul drept al Văii Deforului (Moisescu, 1975, p. 183), reprezintă o secvenţă de 93 m grosime situată în partea mediană a formaţiunii. Din punct de vedere litologic formaţiunea este constituită predominant din bancuri masive de gresii grosiere, cu intercalaţii de pietrişuri şi conglomerate. In cea mai mare parte a ei, formaţiunea este săracă în resturi de fosile întâlnindu-se doar patru specii de moluşte. Grosimea formaţiunii variază frecvent între 200-400 m dar poate ajunge până la 700-800 m. Ca profile de referinţă mai putem menţiona profilele din zona Lupeni (pâraiele Lejea, Bonciu, Mierlaşu), Bărbăteni (pâraiele Mierleasa, Vacii), Uricari (pâraiele Murgonilor, Sterminos) şi Uricari-Oraşu Nou (pârâul Şerpilor).
7. Referinţa tip (i); Alte referinţe (ii): (i) Hofmann (1870); Moisescu (1981, p. 111-113); Harta geologică 1:50,000, foaia 106c-Lupeni.
8. Limite: Este o formaţiune transgresivă, depăşind pe alocuri Formaţiunea inferioară (Dâlja-Uricani) şi venind în contact direct cu cristalinul. Formaţiunea de Lonea “pare” a suporta în continuitate de sedimentare Formaţiunea de Sălătruc (Moisescu, 1981, p. 115).
9. Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii): (i) Patru specii de moluşte (Mytilus aquitanicus, Margaritifera inaequiradiata, Brotia (Tinnyea) escheri grossecostata şi Melanopsis (Lyrcaea) impressa hatkeni) (Moisescu, 1975).
10. Mediul depoziţional: Depozitele din această formaţiune, pun în evidenţă existe nţa unui facies dulcicol-oligohalin. Pe alocuri depozitele au o stratificaţie încrucişată. Ele sunt în general grosiere, cu elemente constituitive mai mult sau mai puţin rotunjite, datorită unui slab transport.
11. Corelări: Formaţiunea de Lonea împreună cu Formaţiunea de Dâlja-Uricari din Bazinul Petroşani a fost echivalată de Moisescu (1981) cu Formaţiunea de Valea Mialului din Depresiunea Haţeg.
Adina Ichim, 1998
Literatura citată
Berza T., Seghedi Antoneta, Pop G., Szasz L., Hârtopanu I., Săbău G., Moisescu V., Popescu G., 1986, Harta geologică a României, scara 1:50,000, foaia 106c-Lupeni.
Drăghindă I., 1963, Contribuţii la cunoaşterea condiţiilor de sedimentare în bazinul Petroşani (Carpaţii Meridionali). A.G.C-P, Cong. V, III/1, Comunic. şt., secţ. II, Stratigrafie, 41-48.
Hofmann K., 1870, Das Kohlenbecken des Zsily (Schiel)-Thales. Verh. d.k.k. geol. R.-A., 1-18, Wien.
Macovei G., 1954, Geologie stratigrafică. Ed. Tehnică, 536 p.
Marinescu I., 1961, Contribuţii la studiul geologic al bazinului carbonifer Valea Jiului. Rev. Minelor, 12, 1, 12-18,Bucureşti.
Marinescu I., 1963, Câteva observaţii geologice asupra bazinelor Valea Jiului şi Haţeg. Rev. Minelor, 14, 1, 29-33, Bucureşti.
Mateescu I., 1956, Studiul petrografic al cărbunilor din bazinul văii Jiului, cu privire specială asupra cărbunilor din regiunea Uricani-Cîmpu lui Neag. AN, 29, 125-195.
Mateescu I., 1962, Geologia zăcămintelor de cărbune. Ed. didactică si pedagogică., 168 p.
Moisescu V., 1975a, Faziostratotypus: Dîlja (forage 5410) et Lonea (valea Deforului), Bassin de Petroşani (Das Kohlenbecken des Zsilly) (Schiel-Thales), Roumanie (Boundary ou Unit Stratotype: O/OM/M1). In: Chronostratigraphie und Neostratotypen, Miozän der Zentralen Paratethys, V, OM Egerien. Bratislava.
Moisescu V.,1975b, Stratigrafia depozitelor paleogene şi miocen-inferioare din regiunea Cluj-Huedin-Românaşi (NW-ul bazinului Transilvaniei) (Harta geologică sc. 1:87.000). AN, 47, 5-211.
Moisescu V., 1981, Oligocene deposits of Transylvania and their correlation in Paratethys). Rev. roum. géol., géoph., géog., Géol., 25, p.161-169.
Pop E., 1962, Cercetări geologice în partea de est a bazinului Petroşani. Lucr. şt. Inst. Mine Petroşani, 185-212, Bucureşti.
Pop E., 1963, Geologische Forschungen im Becken von Petroşani. Freiberger Forschungshefte, H. C163, Berlin.
Pop E., Dobrescu Ana, Dorobanţu I., 1969a, Geologia cîmpurilor miniere Dîlja-Iscroni. Lucr. Inst Mine Petroşani, 6 (6), Geol., Geofiz., 75-87.
Pop E., Ionescu M., Dorobanţu I., 1969, Geologia cîmpurilor miniere Petrila-Livezeni-Sălătruc. Lucr. şt. Inst. Mine Petroşani, 6, (6), Geol. Geofiz., 63-74.
Popa Valeria, Tisu L., Pătraşcu M., 1858, Studiul petrografic al rocilor sterile din formaţiunea medie (productivă) Lupeni N. Lucr. şt. Inst Mine Petroşani, 1, 145-168.
Popa Valeria, Tisu L., Pătraşcu M., 1960, Studiul petrografic al Orizontului productiv din câmpul minier Lupeni. Lucr. şt. Inst Mine Petroşani, 2, 111-209.
Răileanu Gr., 1955a, Burdigalianul de pe pârâul Sălătruc şi consideraţii generale asupra bazinului Patroşani. R.U., 6-7, 263-269.
Răileanu Gr., 1955b, Cercetări geologice în regiunea Câmpul lui Neag-Uricani şi consideraţiuni generale asupra bazinului Petroşani. D. S. Inst. Geol., 39, 193-204.
Stan N., Stănoiu I., Năstăseanu S., Moisescu V., Seghedi A., Pop G., 1979, Harta geologică a României, scara 1:50,000, foaia 124a-Cîmpu lui Neag.