Formaţiunea de Cuciulat

1. Statutul numelui: Valid, formal.

2. Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii);  Unitatea structurală (iii): (i) Grupul Călata; (iii) Cuvertura post-tectogenetică a Dacidelor Interne. Nord-vestul Depresiunii Transilvaniei.

3. Vârsta: Rupelian (Oligocen) (Mateescu, 1938); nu este la Literatura Merian (= Rupelian inferior) (Meszaros et al. 1989).

4. Sinonimie: “Couches de Cuciulat” (Mateescu, 1938, p. 699).

5. Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii): (i) Satul Cuciulat ( jud. Sălaj). O secţiune mai completă se întâlneşte pe valea Hârtoapelor, la sud de cariera de calcare de la Glod (jud. Sălaj), care poate constitui parastratotipul. Acces uşor; (ii) Formaţiunea aflorează discontinuu între Dumbrava (jud. Maramureş), Băbeni şi Poiana Blenchii (jud. Sălaj) (Dumitrescu et Marinescu 1965, nu este la Literatura Rusu, 1977).

 6. Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): Alternanţă de pachete predominant marnoase (pe alocuri nisipoase) cu pachete predominant calcaroase (calcare bioclastice) cu faune salmastre si de apă dulce în partea bazală (facies de Curtuiuş), salmastre şi marin euhaline  în partea mediană şi cu faune euhaline în partea superioară (facies de Ciocmani). Grosimea maximă a formaţiunii este de peste 35 m în sectorul Cuciulat-Răstoci, de cca. 30 m la Glod şi de numai 20 m la Poiana Blenchii.

7. Referinţa tip (i); Alte referinţe (ii): (i) “… faciès calcaire et calcairo-gréseux”… “Donc la denomination de couches de Cuciulat se rapporte à un complexe bien plus unitaire de couches, qui comprennent des calcaires à Ostraea et dans le facies à charbons et dans le facies marin”. (… facies calcaros şi calcaro-grezos… Deci denumirea de strate de Cuciulat se raportează la un complex foarte unitar de strate, care cuprind calcare cu Ostraea şi în faciesul cu cărbuni şi în faciesul marin.) (Mateescu, 1938, p. 699, 700). Formaţiunea este figurată pentru prima dată pe Harta geologică, 1:75,000 “Gaura und Galgo” (Hofmann, 1891) unde apare divizată după cele două faciesuri principale de salinitate în Révkörtvélyeser Schichten şi Csokmanyer Schichten; (ii) Dumitrescu (1957), Marinescu et Marinescu (1962), Bombiţă (1972), Rusu (1977).

8. Limite: Limita inferioară, izocronă, pe alocuri de eroziune, se situează între calcarele bioclastice marine ale Calcarului de Cozla şi marno-argilele cu faună salmastră din baza Formaţiunii de Cuciulat. Limita superioară izocronă se situează la apariţia primelor marne bituminoase sau argile şistoase bituminoase din baza Formaţiunii de Bizuşa.

9. Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii): (i) Moluşte: Chlamys bellicostata (Wood), Polymesoda convexa (Brgt.), Pitar incrassata (Sow.), Pitar verneuili (d’Arch.), Crassostrea multiplicata (Tourn.), “Cardium” transsilvanicum (Hofm. in Schr.), Planorbarius hofmanni Rusu, Melanoides inflata (Nyst), Tympanotonos labyrinthum (Nyst), Pirenella plicata galeotti (Nyst), Globularia porolissensis Rusu, Ampullinopsis crassatina (Lmk.), Turritella biarritzensis Bouss., T. planispira Nyst., Pugilina pyruloides (Grat.) (Rusu, 1977). Echinide: Scutella subtrigona Koch., Eupatagus pavayi Koch., Schizaster archiaci Cott. (Koch., 1894). Foraminifere: Pararotalia lithothamnica (Uhlig.), Sphaerogypsina globulus (Reuss), Miliolina contorta d’Orb., Quinqueloculina carinata d’Orb., Q. seminulum Linné, Elphidium olssoni Berri,  Rotalia propinqua Reuss, R. stellata Reuss, Nonion affine (Reuss), Spiroloculina elongata (d’Orb.), Cibicides dampelae Bykova et Chram. (Barbu, 1962, nu este la Literatura Iva în Meszaros et al., 1989). Ostracode: Cytheretta tenuistriata (Reuss), Cytherella gracilis Lnks., C pustulosa Keij,  Schizocythere tessellata (Bosq.), Bairdia oviformis Speyer, Echinocythereis scabra (Münster),  Krithe pernoides (Bnn.), Cytheridea henisiensis Keij, Cytherelloidea jonesiana (Bosq.) (Olteanu, 1980). Nannoplancton: Reticulofenestra umbilica (Levin) Mart. et Ritz., R. lockeri Müller, R. ornata Müller, Sphenolithus predistentus Bram. et Wilc., Cyclicargolithus floridanus (Roth et Hay) Bukry, C. rupeliensis (Müller) Gheţa (Meszaros et al., 1977); nu este la Literatura (ii) Formaţiunea de Cuciulat conţine asociaţii ale biozonelor locale: Zona Tympanotonos labyrinthum/Ampullinopsis crassatina de moluşte (Moisescu 1989), Zona Pararotalia lithothamnica de foraminifere bentonice (Popescu B. et al., 1978), Zona Scutella subtrigona de echinide (Popescu B. et al., 1978), Zona Cytheretta tenuistriata de ostracode (Popescu B. et al., 1978), caracteristice subetajului  regional Merian (Meszaros et al., 1989). Nannoplanctonul calcaros aparţine Zonei standard NP22 (Meszaros et al., 1977), corespunzând  Rupelianului inferior.

10. Mediul depoziţional: Sedimentele Formaţiunii de Cuciulat s-au depus în zona litorală (shelf intern)  a unei mări cu ape euhaline, care în Aria Preluca sufereau periodic scăderi de salinitate (episoade salmastre) prin aport de apă dulce. Oscilaţiile de nivel ale mării au dus la izolarea la începutul depunerii acestei formaţiuni a  unor lacuri litorale în cuprinsul Ariei Preluca. Fauna de factură mesogeană indică un climat subtropical cu tendinţă de răcire.

11. Corelări: Formaţiunea de Cuciulat din Aria Preluca se corelează cu Formaţiunea de Curtuiuş, Formaţiunea de Ciocmani şi partea inferioară a Formaţiunii de Moigrad din Aria Meseş (sectorul nordic) şi cu Formaţiunea de Mera (mai puţin partea ei bazală = Nivelul cu Scutella inferior) din Aria Gilău şi sectorul sudic al Ariei Meseş (Rusu, 1989).

                                                                                                  Dr. A. Rusu, 2000