1. Statutul numelui: Valid, formal.
2. Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii): (i) Grupul Călata; (iii) Cuvertura post-tectogenetică a Dacidelor Interne. Nord-vestul Depresiunii Transilvaniei.
3. Vârsta: Rupelian (Oligocen) (Mateescu, 1938)nu este la Literatura; Merian (= Rupelian inferior) (Meszaros et al., 1989).
4. Sinonimie: “Obere, marine molluskenreiche Schichten” (Hofmann, 1879 nu este la Literatrura, p. 264); “Csokmány (Horizont)” (Hofmann, 1883, p. 111 nu este la Literatura); “Couches de Ciocmani” (Mateescu, 1938, p. 699).
5. Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii); (i) Satul Ciocmani (Jud. Sălaj), Valea Beristii. Acces relativ uşor; (ii) Formaţiunea aflorează discontinuu între Ciglean şi Băbeni (Jud. Sălaj); Harta geologică 1: 50,000, foile 29b-Jibou (Rusu et Popescu, 1975), 29a- Zalău (Rusu et al., 1994).
6. Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): (i) La Ciocmani formaţiunea este constituită dintr-un pachet de marne cenuşii-verzui, pe alocuri nisipoase, cu intercalaţii de gresii calcaroase şi calcare grezoase fosilifere (pachet în care apar şi nivele de argile roşii) şi dintr-un pachet de nisipuri cuarţoase cu intercalaţii de gresii calcaroase fosilifere. Grosimea formaţiunii este de cca. 60 m în secţiunea tip şi atinge un maximum de 75 m pe Valea Agrijului la Prodăneşti.
7. Referinţa tip (i); Alte referinţe (ii): (i) “Sie besteht aus einem Wechsel von sandigen, schotterigen, mergeligen und z. Th. bunt gefärbten thonige Lagen” (Ea constă dintr-o alternanţă de strate nisipoase, detritice, marnoase şi parţial din argile pestriţe multicolore) (Hofmann, 1879, p. 264). Formaţiunea este figurată pentru prima dată pe Harta geologică scara 1:75,000 “Zilah” (Hofmann et Mattyasowszky, 1889); nu este la Literatura (ii) Mateescu (1938), Răileanu et Saulea (1956), Rusu (1977).
8. Limite: Limita inferioară heterocronă, tranşantă, se situează între marnoargilele Formaţiunii de Curtuiuş şi argilele roşii pătate (tip “red beds”) din baza Formaţiunii de Ciocmani. Limita superioară izocronă, tranşantă, se situează sub primele marne albe bituminoase ale Formaţiunii de Bizuşa.
9. Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii): (i)Moluşte: Chlamys bellicostata (Wood), Pecten arcuatus (Brocchi), Pitar incrassata (Sow.), P. verneuili (d’Archiac), Periglypta aglaurae (Brgt.), Crassostrea multiplicata (Tourn.), “Cardium” transsilvanicum (Hofm. in Schreter), Polymesoda convexa (Brgt.), Panope augusta Nyst, Ampullinopsis crassatina (Lmk.), Amaurellina angustata (Grat.), Tympanotonos labyrinthum (Nyst), Turritella biarritzensis Bouss., Pugilina pyruloides (Grat.) (Rusu, 1977). Echinide: Scutella subtrigona Koch., Schizaster sp., Eupatagus sp. (Rusu, 1977). Foraminifere: Quinqueloculina seminulum (Linné), Triloculina oblonga (d’Orb.), Cibicides dampelae Bykova et Chram., Elphidium rugosum (d’Orb.), Asterigerina rotulata (Kaufm.), Rotalia stellata Reuss (Barbu, 1962). nu este la Literatura. Ostracode: Cytheretta tenuistriata (Reuss), Cytherella compressa (Münster)., C gracilis Keij, Cytheridea pernota Oertli et Keij, C. henisensis Keij, Cytherelloidea jonesiana (Bosquet), Bythocypris arcuata (Bosquet), Paracypris aerodynamica Oertli, Krithe papillosa (Bosquet) (Olteanu, 1980); (ii) Formaţiunea de Ciocmani conţine asociaţii ale următoarelor biozone locale: Zona Tympanotonos labyrinthum/Ampullinopsis crassatina de moluşte (Moisescu, 1989), Zona Scutella subtrigona de echinide (Popescu et al., 1978), Zona Pararotalia lithothamnica de foraminifere bentonice (Popescu et al., 1978), Zona Cytheretta tenuistriata de ostracode (Popescu et al., 1978). Aceste zone caracterizează Merianul, subetaj regional (Meszaros et al., 1989) echivalent Rupelianului inferior.
10. Mediul depoziţional: Sedimentele Formaţiunii de Ciocmani s-au depus în zona litorală (shelf intern) a unei mări cu ape euhaline, care în apropierea ţărmului sufereau uşoare scăderi de salinitate. Fauna de factură mesogeană indică un climat subtropical cu tendinţă de răcire.
11. Corelări: Formaţiunea de Ciocmani din aria stratotipului se îndinţează spre SW cu Formaţiunea de Moigrad (argile roşii continentale) din extremitatea nordică a Ariei Meseş şi se corelează cu partea superioară a Formaţiunii de Mera + Formaţiunea de Moigrad din Aria Gilău (Rusu, 1989).
Dr. A. Rusu, 2000
Literatura citată
Mészáros N., Moisescu V., Rusu A., 1989, The Merian, a new substage of the Mesogean Oligocene. In: Petrescu I. et al., (eds.), The Oligocene from the Transylvanian Basin, Romania, 31-54.
Moisescu V., 1989, Biozonation des depots Meriens-Kiscelliens du Bassin de la Transylvanie sur base de mollusques. In: Petrescu I. et al. (editori), The Eocene from the Transylvanian Basin, 267-274.
Olteanu R., 1980, Evolution de la Communauté d’ostracodes dans l’Oligocène du NW de la Transylvanie. Rev. roum. géol., géoph., géog., Géol.,24, p.177 - 198.
Popescu B., Bombiţă G., Rusu A., Iva Mariana, Gheţa N., Olteanu R., Popescu Daniela, Tăutu Elena, 1978, The Eocene of the Cluj-Huedin area. D. S. Inst. Geol., 64, 4, 295-357.
Răileanu Gr., Saulea Emilia, 1956, Paleogenul din regiunea Cluj şi Jibou (NW Bazinului Transilvaniei). AN, 29, 271-308.
Rusu A., 1977, Stratigrafia depozitelor Oligocene din NW Transilvaniei (Regiunea Treznea-Hida-Poiana Blenchii), AN, 51, 69-202.
Rusu A., 1989, Problems of correlation and nomenclature concerning the Oligocene formations în NW Transylvania. In “The Oligocene from the Transylvanian Basin” Romania, p.67-78, Cluj.
Rusu A., Popescu B., 1975, Harta geologică 1:50.000, foaia 29 b-Jibou.
Rusu A., Marinescu Fl., Mărunţeanu M., Sabău G., Ştefan A., 1994, Harta geologică a României, scara 1:50,000, foaia 29a -Zalău.