Calcarul de Popina

1.  Statutul numelui: Acceptat.

2.  Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii): (iii) Dobrogea de Nord.

3.  Vârsta: ?Illyrian – ?Julian.

4.  Sinonimie: “Der Muschelkalk der Popin-Insel” (Peters, 1867, p. 160); “die Kalke der Insel Popina” şi “Brachiopodenkalke der Popininsel” (Redlich, 1896, p. 498, resp. 501); “Conglomerats” + “Calcaires gris avec Brachiopodes” + “Calcaire à sections d'Ammonites” (Anastasiu, 1898, p. 56, Tab. 2); “Calcarul de Popina” (Mirăuţă, în Patrulius et al. 1974, p. 58 şi pe harta “Schiţă geologică cu răspândirea depozitelor triasice“, sc. 1:200,000 din acelaşi raport); “Wetterstein-type limestones” (Baltres et al., 1982, p. 90); “Calcarul de Popina” (Baltres în Seghedi et al., 1990, p. 40; Baltres, în Baltres et al., 1991, p. 16; Baltres, 2003, p. 55); “Enisala Limestone” nom. nud. (Grădinaru, 2000, p. 25 şi în figură nenumerotată); “Wetterstein type limestone” (Grădinaru, idem, p. 15).

5.   Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii): (i) Insula Popina, în partea de nord a lacului Razelm, Jud. Tulcea. Coordonate Gauss-Krüger: X= 5656.150; Y= 4983.700. Aflorimentele sunt situate în nordul şi estul insulei, la nivelul apei lacului, precum şi pe culmea, înaltă de 48 m. Accesul este posibil numai cu barca; (ii) Est şi sud-est de Enisala: Dealul Cetăţii, D.Taşburun, Dâlbocul Turcului, Zebil (cariere în vecinătatea staţiei CFR), revine la sud de Rândunica; Harta geologică a României, 1:200,000, foaia 38-Tulcea, caroul c4 (Mirăuță et al., 1967, 1967a); Harta geologică a României, 1:50,000, foaia 153b-Sarichioi (Baltres et al., 2012).

6.  Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): O stivă de peste 50 m grosime, constituită din calcare cenuşii-albicioase şi roz, cu aspect masiv sau cu o vagă stratificaţie care indică înclinări de  20-25o spre NE. Calcarele, în facies de Wetterstein, sunt aproape exclusiv bioclastice. Pe suprafeţele expuse se văd variate tipuri de resturi fosile de dimensiuni milimetrice şi centimetrice. Rar, calcarenitele conţin corali coloniali dendroizi, cerioizi, precum şi solitari, conservaţi în poziţie de viaţă. Coralii coloniali au 10-50 cm diametru şi 15-20 cm înălţime. Pe alocuri se văd structuri "Evinospongia" de 1-2 cm diametru şi open spaces cu umpluturi de sparit fibros şi sediment intern cărămiziu. Dike neptuniene, de 5-20 cm lăţime, umplute cu calcar roşu, contrastant, străbat vertical calcarele cenuşii.

7.  Referinţa tip (i); Alte referinţe (ii): (i) Mirăuţă (în Patrulius et al., idem, p. 58); (ii) Baltres (idem, 2003).

8.  Limite: La localitatea tip este vizibilă numai limita superioară. Aceasta este o limită de eroziune, cu un relief cu amplitudine de până la 1 m (Baltres et al., idem,  1982, p. 91), acoperit de calcare roşii care au fost atribuite de noi părţii superioare a Calcarului de Congaz (v. fişa Calcarul de Congaz). La D. Taşburun şi în cariera Zebil este vizibilă baza formaţiunii şi contactul ei cu formaţiunea subjacentă -  Calcarul de Hagighiol.

9.  Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii): Bivalve, brachiopode, gasteropode, echinoderme, corali coloniali şi solitari, amoniţi. Numeroase specii de brachiopode şi lamelibranhiate au fost inventariate de Peters (idem, p. 161-163), Anastasiu (idem), Redlich (idem, p. 498), Simionescu (1910b, p. 497-498). După Simionescu (idem, p. 499) 54% din speciile pe care le-a determinat din insula Popina sunt comune cu cele ladinian superioare ale Formaţiunii de St. Cassian. Peters (idem, p. 163) citează din insula Popina un amonit din grupul Trachyceras aon, care indică o vârstă carnian inferioară. Studiul microfacial a pus în evidenţă alte grupe de organisme, de tipul celor din calcarele Formaţiunii de Wetterstein din Alpii Calcaroşi de Nord: spongieri calcaroşi (Colospongia, Uvanella, Cryptocoelia, ?Amblysiphonella); foraminifere libere şi sesile (Involutina, Trocholina, Planiinvoluta etc.); alge (Thaumatoporella parvovesiculifera) şi foarte frecvenţi noduli de Tubiphytes obscurus Maslov; variate organisme problematice (Ladinella porata, Baccanella floriformis etc.) (Baltres et al., idem, 1982, p. 94-95).

10.  Mediul depoziţional: Şelf carbonatic proximal cu acumulări de tipul descries de Wilson (1975, p. 21) ca "offshore bank accumulations".

11.  Corelări: Calcarul de Popina este comparabil cu Calcarul de Wetterstein din Alpii bavarezi, prin aspectele microfaciale. Este posibil ca faciesul calcaros de culoare negricioasă, atribuit de noi părţii superioare a formaţiunii, în cariera Zebil şi pe ravinele de la sud de Rândunica, să reprezinte un facies de tranziţie ascendentă spre Calcarul de Congaz (Baltres et al., idem, 1996, p. 72-73). Acest facies de tranziţie ar putea avea vârstă juliană. Este de asemenea posibil ca faciesul de Popina să reprezinte o continuare, la un nivel stratigrafic superior, a faciesului de Murighiol şi ca baza lui să aibă vârstă illyriană.