1. Statutul numelui: Acceptat.
2. Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii): (iii) Depresiunea Mureşului.
3. Vârsta: Oligocen inferior-Oligocen superior (posibil şi Egerian superior , Aquitanian) (Codrea et Dică, 2005, p. 22 şi fig. 3 la p. 23).
4. Sinonimie: pro parte “complex continental de depozite roşietice vărgate” (Bleahu et Dimian, 1967, p. 297); “Oligocene (continental facies)” (Grigorescu, 1987, fig. 1 la p. 190); “Bărăbanţ Formation nom. nov.” (Codrea et Dică, 2005, p. 22).
5. Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii): (i) Malul stâng al Pârâului Iovului (Valea Dracului), la Bărăbanţ (nord de Alba Iulia), jud. Alba (v. harta în Codrea et Dică, 2005, fig. 1); (ii) Văile Pantei, Pilişcului, Crişeni, jud. Alba. Bleahu et Dimian (1967, p. 297 şi harta geologică însoţitoare) citează extinderea formaţiunii pe flancul sudic al Sinclinalului Ighiel - Ampoiţa, precum şi malul drept al Mureşului de la Şard spre sud.; Harta geologică 1:200,000, foaia 18-Turda, caroul d3 (Lupu et al., 1967).
6. Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): Rocile dominante sunt siltul şi nisipul fin. O participare mai redusă, faţă de cazul Formaţiunii de Şard, au depozitele clastice grosiere de umplutură de canal fluviatil. Stiva sedimentară, mai subţire decât a Formaţiunii de Şard, depăşeşte 250 m grosime. Bleahu et Dimian (1967, p. 297-298) descriu litologia comună atât Formaţiunii de Bărăbanţ cât şi celei de Şard: “Marne şi argile nisipoase vărgate, roşii-violacee, cu pete şi benzi cenuşii-verzui şi marne nisipoase cărămizii cu fragmente de oase de mamifere; apar în strate de 3 - 10 m; gresii polimictice friabile, grosiere, de 2 - 5 m grosime, nesortate, arcoziene, cu aspect pestriţ şi gresii medii verzui sau roşcate cu liant argilos marnos, mai rar calcaros; prin alterare trec uşor în nisipuri; Conglomerate şi microconglomerate polimictice, de 2 - 10 m grosime, cu matrice abundentă grezoasă sau marnoasă, de culoare roşcată; elementele de 5 mm - 15 cm sunt constituite din andezite, ofiolite, cuarţite albe, cuarţite grafitoase, pegmatite, micaşisturi, calcare, jaspuri. Conglomeratele apar în strânsă aociaţie cu gresiile, ocupând un rol tot mai important, atât pe direcţie spre nord, cât şi pe verticală, spre partea superioară a formaţiunii (Rîpa Roşie). Stratificaţia gresiilor şi conglomeratelor este încrucişată torenţială (“criss-cross bedding”). Sunt frecvente îndinţările raapide pe direcţie a diverselor componente litologice ca şi lentilizările (variaţiile bruşte de grosime). De asemenea este specifică intensitatea şi frecvenţa remanierilor şi eroziunilo cu caracter intraformaţional (wash-out) ca şi a foarte numeroaselor remanieri de argile în gresii.” Sunt citate remanieri de calcare eocene cu Nummulites fabiani şi Alveolina.
7. Referinţa tip (i); Alte referinţe (ii): (i) (Codrea et Dică, 2005, p. 22); (ii) Bleahu et Dimian (1967, p. 297-298).
8. Limite: Limita inferioară, discordantă, este la contactul cu roci de vârstă Jurasic superior - cretacic inferior (la S de Ighiu), ori cu depozite marine, salmastre şi lacustre de vârstă Eocen superior - Oligocen inferior (Codrea et Dică, 2005, p. 22). După aceiaşi autori limita superioară este la contsctul discordant cu Formaţiunea de Sîntimbru, aquitaniană.
9. Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii): Bleahu et Dimian (1967, p. 298) menţionează valve mici de Cyrenide, Australorbis sp, Galba sp., iar de la Rîpa Roşie provine Aceraterium cf. goldfussi.
10. Mediul depoziţional: Continental, fluviatil.
11. Corelări:
Literatura citată
Bleahu M., Dimian M., 1967, Studii stratigrafice şi tectonice în regiunea Feneş-Ighiel-Intregalde (Munţii Metaliferi). D.S. Inst. Geol., 53, 1, 281-302.
Codrea V., Dica E.P., 2005, Upper Cretaceous-lowermost Miocene lithostratigraphic units exposed in Albe Iulia - Sebeş - Vinnţu de Jos area (SW Transylvanian basin). Stud. Univ. Babeş-Bolyai, Geol., 50, 1-2, 19-26.
Grigorescu D., 1987, Considerations on the age of the "Red Beds" continental formations in SW Transylvanian Depression. In: Petresci I. et al. (eds.), The Eocene from the Transylvanian Basin, Romania, 189-196.
Lupu M., Borcoş M., Dimitrescu R., 1967, Harta geologică a României, scara 1:200,000, foaia 18-Turda, Notă explicativă, 43 p.
Lupu M., Borcoş M., Dimian M., Lupu Denisa, Dimitrescu R., 1967, Harta geologică a României, scara 1:200,000, foaia 18-Turda.