Formaţiunea de Greben

1.  Statutul numelui:

2.  Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii): (ii) Formaţiunea conţine doi membri informali; (iii) Autohtonul Danubian, Zona Sirinia (Unitatea de Bigăr); Unitatea de Herculane, Unitatea de Cornereva, Unitatea de Dubova.

3.  Vârsta: Kimmeridgian superior-Berriasian inferior bazal.

4. Sinonimie: “orizontul calcarelor noduloase superioare” şi “orizontul calcarelor compacte” (Răileanu, 1953).

5.  Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii): (i) Malul drept al Pârâului Vodânişchi (pe cursul său său superior), în lungul unui drum comunal şi deasupra acestuia, la 700 m NE de Şviniţa (stratotip); malul stâng al Dunării, la locul numit Munteana, situat la circa 2 km aval de confluenţa fluviului cu Valea Sirinia (3 km aval de Cozla) (parastratotip), jud. Caraş-Severin; (ii) Formaţiunea a fost descrisă din Unitatea de Bigăr de Răileanu (1960, şi harta geologică 1:50,000 îmsoţitoare), Boldor et al. (1963, 1964 şi harta geologică 1:10,000, însoţitoare), Stilla et al. (1971 şi hărţile geologice însoţitoare 1:25,000 şi 1:50,000); In unităţile de Cornereva şi de Herculane formaţiunea a fost descrisă de Năstăseanu (1979 şi harta geologică 1:50,000 însoţitoare); în Unitatea de Dubova a fost descrisă de Pop (1998);  Harta geologică 1:50,000, foile 156a-Sviniţa (Năstăseanu et al., 1982), 140c-Svinecea Mare (Pop et al., 1994; 1997; 1998)..

6.  Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): (i) Stratotipul formaţiunii cuprinde doi termeni informali: Un membru inferior (circa 28 m grosime) în facies Ammonitico Rosso constituit dominant din pelagite (micrite, biomicrite) nodulare, litate, roşcat-brune şi policrome, iar subordonat din hemipelagite (marne) intraclastice şi bioclastice, roşcat-brune, pelagite subnodulare, brecii pelagitice intraformaţionale şi calcarenite-calcirudite allodapice (calciturbidite) intraclastice, cenuşii, cu grosimi submetrice şi material sedimentar originar în arii marine puţin adânci de platformă carbonatică. Membrul superior (6 m grosime) constă în pelagite dispuse în strate subţiri, uşor verzui, roz şi cenuşii, cu intercalaţii sporadice de pelagite nodulare şi subnodulare, îndeosebi cenuşii şi calcarenite allodapice (calciturbidite) fin granulare. La parastratotip membrul inferior are grosimea maximă din zonă (peste 40 m), include frecvente intercalaţii de calcarenite-calcirudite allodapice (circa 50% din grosimea membrului) de tip calciturbidite, grain flow, debris flow sub forma unor strate izolate, submetrice şi seturi de strate de până la 6,5 m grosime. Calcarele nodulare sunt în general mai marnoase şi parţial verzui-cenuşii (Pop, 1998).

7.  Referinţa tip (i); Alte referinţe (ii): (i) Pop (1996).

8.  Limite: Limita inferioară este concordantă peste calcarele Formaţiunii de Zelişte. Limita superioară este discordantă, marcată de o lacună erozională sinsedimentară, precedând Formaţiunea de Murguceva. Intre cei doi membri ai formaţiunii limita este dată de prima intercalaţie de pelagite lipsite de structură nodulară.

9.  Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii): (i) Amoniţi, aptichi, brahiopode, belemniţi, nannoplancton calcaros, radiolari calcitizaţi, Globochaete, Saccocomide, microbivalve, spiculi de spongieri, calcisfere, chitinozoare, Calpionelle, rare forminifere. In calciturbidite se recunosc claste de echinide, moluşte, alge calcaroase, corali, foraminifere bentonice, oncoide (Răileanu, 1953, Pop, 1998); (ii) In membrul inferior sunt cunoscute zonele de amoniţi: Acanthicum, Cavouri, Beckeri ale Kimmeridgianului superior şi zonele Hybonotum, Albertini, Verruciferum, Richteri ale Tithonianului inferior (Grigore, 1998). Pe ultimii 7 m s-a separat zona Chitinoidella (Tithonian inferior terminal-superior bazal) urmată succesiv, în membrul superior de zonele Praetintinnopsella, Crassicollaria (Tithonian superior) şi Subzona Alpina (partea ei inferioară) (Berriasian bazal) (Pop, 1998).

10.  Mediul depoziţional: Formaţiunea s-a acumulat în aria taluzului extern (estic) al Bazinului Sirinia, ca sedimente pelagice şi hemipelagice cu  rată relativ scăzută de sedimentare indusă climatic de cicluri orbitale, oscilaţii eustatice şi un regim hidrodinamic restrictiv, favorizând curenţi marini de fund, erozivi şi corozivi. Litificarea timpurie diferenţială a sedimentelor şi instabilitatea tectonică (seismicitate) au controlat succesiv fragmentarea, alunecarea, retexturarea şi redepunerea lor sub forma sedimentelor nodulare, frecvent cu aspecte olistostromice. Acelaşi regim tectono-eustatic a influenţat şi acumularea episodică a unor sedimente allodapice. In Tithonianul superior sedimentarea pelagică condensată a fost dominantă (Pop, 1998). Calcarele nodulare s-au acumulat ca sedimente progradante, în cursul scăderii nivelului mării, asociate unui ciclu eustatic de ordinul 2 din cursul Jurasicului superior. Membrul superior al formaţiunii constituie probabil o secvenţă de retrogradare (adâncire) (Pop, 1998).

11.  Corelări: Formaţiunea de Greben este corelabilă cu Formaţiunea de Brădet (calcare nodulare marnoase), plus Membrul de Mândrişag al Formaţiunii de Marila (calcare tip Maiolica) (Pop, 1998).

                                                                                  Dr. Gr Pop, Dr. D. Grigore, 1998