1. Statutul numelui:
2. Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii): (iii) Depresiunea Getică.
3. Vârsta: Oligocen-Miocen inferior.
4. Sinonimie: “Faciesul de Slon” (Dumitrescu et al., 1970, p. 42; Săndulescu et al., 1989, p. 48); “Brecii sedimentare – Facies de Slon”, “Brecii sedimentare (olistostroma) – Facies de Slon” (Ştefănescu et al., 1978, pe Harta geologică sc 1:50,000, foaia 129b – Slănic (Prahova).
5. Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii): (i) Satul Slon, pe Valea Drajnei, pe Harta geologică sc 1:200,000, foaia 35-Tîrgoviște, caroul a4, foaia 36-Ploiești, caroul a1; (ii) Harta geologică sc 1:50,000, foaia 129b-Slănic (Prahova).
6. Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): Faciesul de Slon constituie partea cuverturii sedimentare posttectogenetice a unităţilor cu tectogeneză cretacic superioară, dar şi membru al Faciesului Stratelor de Pucioasa cu Gresii de Fusaru din Pânza de Tarcău. După Săndulescu et al. (1989, p. 48) Faciesul de Slon “ este alcătuit dintr-o serie de fliş marnos-grezos de tipul stratelor de Vineţişu sau de marne şi gresii calcaroase de tipul stratelor de Pucioasa în care se intercalează la diferite nivele (1) argile şi/sau marne roşii sau cenuşii deschis ce provin din resedimentarea unor pelite mai vechi senoniene; paleocene sau eocene sau (2) brecii sedimentare polimictice sau oligomictice cu matrice marnoasă şi elemente de roci provenind din formaţiuni cretacice (marne de Gura Beliei, fliş de Şotrile, seria de Macla, argile subordonate neocretacice) (3) klippe sedimentare de dimensiuni variabile (50-800 m3) constituite din aceleşi roci ca şi breciile sedimentare”.
7. Referinţa tip (i); Alte referinţe (ii): (i) Popescu (1958, citat de Săndulescu et al. (1989, p. 48).
8. Limite: Limita inferioară este la contactul cu Faciesul de Şotrile (Orizontul Marnelor Calcaroase de Buciumeni). Limita superioară este la contactul cu Stratele de Cornu sau cu Faciesul Stratelor de Pucioasa cu Gresii de Fusaru (ultimul termen al acestui facies: Orizontul superior al şisturilor disodilice).
9. Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii):
10. Mediul depoziţional:
11. Corelări:
Literatura citată
Dumitrescu Ion, Săndulescu Mircea, Bandrabur Toderiţă, Sîndulescu Jana, 1968, Harta geologică a României, scara 1: 200,000, foaia 29-Covasna.
Dumitrescu I., Săndulescu M., Bandrabur T., 1970b, Harta geologică a României, scara 1: 200,000, foaia 29-Covasna. Notă explicativă, 80 p.
Săndulescu M., Rădulescu D., Krautner H., Borcoş M., Stanciu C., Ştefănescu M., Micu M., 1989, Sinteza geologică a Carpaţilor Orientali. Raport Fond Geologic I.G.R.
Săndulescu M., Ştefănescu M., Micu M., 1989, Lexiconul litostratigrafic al formaţiunilor cretacice, paleogene şi miocene din Carpaţii Orientali. Raport Fond Geologic I.G.R., 66 p.
Ştefănescu M., Rădan S., Micu M., Mărunţeanu Mariana, Ştefănescu Marina, 1978, Harta geologică a României, scara 1:50,000, foaia 129b - Slănic (Prahova).