1. Statutul numelui:
2. Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii): (iii) Pânza Bucovinică, Zona Gîrbova.
3. Vârsta: Bathonian.
4. Sinonimie: “Dogger superior (Bathonian?-Callovian)” (Patrulius et. al., 1966, p. 406); “Formaţiunea de Faţa Măgurii” (Patrulius în Patrulius et. al., 1980, p. 8).
5. Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii): (i) Dealul Măgurii, la sud de Comana de Sus, Munţii Perşani, jud. Braşov; (ii) Harta geologică 1: 200,000, foaia 28-Braşov, caroul a2 (Patrulius et al., 1967; 1968); Harta geologică 1: 50,000, foaia 94b-Perşani (Popescu, 1970); harta geologică în Patrulius et. al. (1966).
6. Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): După Patrulius (în Patrulius et. al., 1980, p. 8) formaţiunea este constituită din “gresii cuarţitice fine, puternic dezvoltate în partea de vest a arealului de distribuţie şi calcare nisipoase sau lipsite de material terigen, ocupând tot intervalul în partea de est. Gresiile de culoare deschisă şi cu patină de alteraţie ruginie, sunt fie aproape lipsite de lian carbonatic, fie cu matrice relativ abundentă, micritică sau microsparitică. Tipul obişnuit al calcarelor este reprezentat de calcarenite bio- şi intraclastice, în parte oncolitice şi oolitice, uneori encrinitice, cu material cuarţ-arenitic în proporţie variabilă: de la calcarenite puţin nisipoase la grezo-calcare (cu 30-40% material cuarţarenitic din totalul granulelor componente). Unele nivele prezintă structură nodulară. Caracteristice sunt calcarenitele de culoare cenuşiu-albăstruie cu zone de alteraţie periferică cenuşiu deschis sau roz. Pe lângă varietăţile calcarenitice mai mult sau mai puţin impurificate cu material terigen se întâlnesc şi calcare alburii micritice, bio- şi intraclastice, pe alocuri şi oncolitice (în parte microncolitice). Anumite nivele de calcare biomicritice sunt deosebit de bogate în foraminifere. Calcarenitele bioclastice-oolitice şi nisipoase sunt comparabile cu acelea din Formaţiunea de Strunga din Unitatea de Braşov-Leaota a Pânzei Getice”. Stiva sedimentară a Formaţiunii de Faţa Măgurii are grosimi de până la 70 m (Patrulius et. al., 1966, p. 410).
7. Referinţa tip (i); Alte referinţe (ii): (i) Patrulius (în Patrulius et. al., 1980, p. 8); (ii) Patrulius et. al. (1966, p. 406-410).
8. Limite: Limita inferioară, discordantă, la contactul cu dolomite mediu triasice (harta geologică în Patrulius et. al., 1966). Limita superioară este o suprafaţă de discordanţă peste care se aşterne Formaţiunea de Valea Cascadelor.
9. Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii): (i) In calcare noduloase din Dealul La Măguri provin amoniţii Bullatimorphites şi Oxycerites care indică vârsta bathoniană (Patrulius, în Patrulius et. al., 1980, p. 9); crinoide rare echinide, gasteropode mici (Promathilda), nerinei (Nerinella), cefalopode.
10. Mediul depoziţional:.
11. Corelări:
Literatura citată
Ianovici V., Borcoş M., Bleahu M., Patrulius D., Lupu M., Dimitrescu R., Savu H., 1976, Geologia Munţilor Apuseni. Ed. Acad., 631 p.
Patrulius D., Popa-Dimian Elena, Dumitriu-Popescu Ileana, 1966, Seriile mezozoice autohtone şi pânza de decolare transilvană în împrejurimile Comanei (Munţii Perşani). AN, 35, 397-434.
Patrulius D., Dimitrescu R., Codarcea Marcela Dessila, Gherasi N., Săndulescu M., Popescu Ileana, Popa Elena, Bandrabur T., 1967, Harta geologică a României, scara 1:200,000, foaia 28-Braşov.
Patrulius D., Dimitrescu R., Gherasi N., 1968a, Harta geologică a României, scara 1: 200,000, foaia 28-Braşov. Notă explicativă, 68 p.
Patrulius D., Mantea G., Bordea S., Bordea Josefina, Popa Elena, Ştefănescu M., 1974, Studiul de sinteză al formaţiunilor tithonice şi barremiene din Autohtonul de Bihor, între: Crişul Repede şi Someşul Cald în vederea descoperirii de noi perimetre purtătoare de zăcăminte de bauxită. Raport, 28 p.
Patrulius D., Antonescu E., Avram E., Baltres A., Dumitrică P., Iordan Magdalena, Iva Mariana, Morariu Alexandra, Pop Gr., Popa Elena, Popescu Ileana, 1980, Studiul petrologic şi biostratigrafic complex al formaţiunilor jurasice şi neocomiene din Carpaţii româneşti şi Dobrogea în vederea evaluării potenţialului de resurse minerale. Sectorul Leaota-Braşov-Munţii Perşani. Raport Fond Geologic I.G.R., 132 p.
Popescu Ileana, 1970, Harta geologică a României, scara 1:50,000, foaia 94b-Perşani.