1. Statutul numelui: Acceptat.
2. Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii): (iii) Pânza Cutelor Marginale.
3. Vârsta: Oligocen-Miocen inferior (Oligocen + Burdigalian)
4. Sinonimie: ”Conglomeratele de Piatra Geamănă” (Dumitrescu, 1958, Harta geologică 1:100,000, foaia Bârseşti); Săndulescu et al. (1989, p. 35).
5. Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii): (i) Piatra Geamănă este situată la vest de Tulnici, la sud de V. Putna (pe Harta Geologică a regiunii dintre Oituz şi Coza (în Dumitrescu, 1958). (ii) Pârâul Feschi din bazinul V. Oituz (satul Hârja) (Dumitrescu, 1963, p. 74 şi hartă); Harta geologică a României, 1:200,000, foile 21-Bacău, caroul c2 (Dumitrescu et al., 1968; 1970a) şi 29-Covasna, caroul a3 (Dumitrescu et al., 1968; 1970b); Harta geologică a României,1:50,000, foaia 80b-Slănic-Moldova.
6. Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): (i) Neprecizată; (ii) Formaţiunea constă din conglomerate cu elemente verzi care ”se imbrică cu brecia sării, sare şi gips, reprezentând un facies, dar care în partea inferioară.... se pare că acoperă în întregime zona marginală, trecând numai la partea superioară la un facies cu evaporite. Trebuie să mai remarcăm că acest complex cuprinde şi argile de culoarea sângelui... Aceste depozite se angrenează longitudinal şi transversal cu depozite lagunare reprezentate prin sare şi gipsuri” (Dumitrescu, 1963, ibidem). Săndulescu et al. (ibidem) fac următoarele remarci referitoare la Conglomeratele de Piatra Geamănă: acestea ”reprezintă o secvenţă grosieră constituită din conglomerate cu elemente de şisturi verzi care invadează partea bazală a formaţiunii cu sare burdigaliană şi uneori şi nivele mai vechi până la nivelul gresiei de Kliwa. Grosimea şi vârsta acestui facies detritic grosier variază în funcţie de nivelele de la care încep să se dezvolte. Astfel, ele sunt mai subţiri (zeci de metri) şi mai tinere (Miocen inferior-Burdigalian) când înlocuiesc doar formaţiunea cu sare, dar pot atinge sute de metri grosime când încep să se acumuleze din Oligocen, de la nivelul gresiei de Kliwa”.
7. Referinţa tip (i); Alte referinţe (ii): (i) Dumitrescu (1963, ibidem).
8. Limite: In Digitaţia Buciaş din sectorul Munţii Oituzului - Munţii Vrancei partea inferioară a formaţiunii se află la nivelul Gresiei de Kliwa, iar limita superioară este la contactul cu Gresia de Condor (Săndulescu et al., 1989, tabel de corelare). 9. Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii):
10. Mediul depoziţional: Lagunar.
11. Corelări: Probabil că această formaţiune este contemporană cu ”Conglomeratele cu elemente de şisturi verzi” din Petecele de Rabotaj şi din Pânza Cutelor Marginale (Semifereastra Gura Putnei) din sectorul Valea Sucevei – Valea Moldovei şi cu cele din Semifereastra Bistriţa (sectorul Valea Bistriţei – Valea Trotuşului) (Săndulescu et al., 1989, schemă de corelare).
Literatura citată
Dumitrescu I., 1958, Harta geologică a României, scara 1:100,000, foaia Bârseşti.
Dumitrescu I., 1963, Date asupra structurii flişului miogeosinclinal din Munţii Vrancei (Carpaţii Orientali). A.G.C-P, Cong. V, IV, Comunic. şt., secţ. III, Tectonică, 65-81.
Dumitrescu I., Săndulescu M., Bandrabur T., Săndulescu Jana, 1968, Harta geologică a României, scara 1: 200,000, foaia 29-Covasna.
Dumitrescu I., Mirăuţă O., Săndulescu M., Ştefănescu M., Bandrabur T., 1968, Harta geologică a României, scara 1:200,000, foaia 21-Bacău.
Dumitrescu I., Săndulescu, M., Mirăuţă, O., Bandrabur, T., 1970a, Harta geologică a României, scara 1:200,000, foaia 21-Bacău, Nota explicativă 74 p., Raport Fond Geologic I.G.R.
Dumitrescu I., Săndulescu M., Bandrabur T., 1970b, Harta geologică a României, scara 1: 200,000, foaia 29-Covasna. Notă explicativă, 80 p.
Săndulescu M., Ştefănescu M., Micu M., 1989, Lexiconul litostratigrafic al formaţiunilor cretacice, paleogene şi miocene din Carpaţii Orientali. Raport Fond Geologic I.G.R., 66 p.