Calcarul de Hagighiol

1. Statutul numelui: Acceptat.

2. Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii): (iii) Dobrogea de Nord.

3. Vârsta: Bithynian inferior (partea terminală) - Julian.

4. Sinonimie: pro parte “die Schreyeralmschichten von Hagighiol und Baschkoi”; “Ammonitenhorizonte von Hagighiol und von Kongaz” (Redlich, 1896, p. 501); “Calcaires rouges de Hagighiol et Başchioi” + “Calcaire rouge de Lutu roş” + “Calcaire à Pinacoceras layeri” (Anastasiu, 1898, p. 55); “Hagighioler Kalke” (Kittl, 1908, p. 463); “Complexul calcarelor cenuşii-roşiatice masive” (Mutihac, 1962c, p. 246; “Calcarele Triasicului mediu” (Mutihac, 1963, p. 60); “Calcarele de la Agighiol” (Mutihac, 1964, p 229); pro parte “Formaţiunea calcarelor de Agighiol l.s. în facies de Schreyeralm-Hallstatt” (Mirăuţă, în Patrulius et al., 1974, p. 26-47 şi pe harta “Schiţă geologică cu răspândirea depozitelor triasice“, sc. 1:200,000, anexată aceluiaşi raport); “Formaţiunea de Agighiol” (Baltres, în Seghedi et al., 1990, p. 39-40 şi în Baltres et al., 1991, p. 16); “Formaţiunea de Agighiol” (Baltres, în Baltres et al., 1996, p. 2-58); “Calcarul de Hagighiol” (Baltres, 2003, p. 54); “the top of the Marelb Formation” + “Zebil Formation” + “Agighiol Limestone” + “Caerace Fm.” (partea ei superioară) (Grădinaru, 2000, p. 15, 23, 25 şi figura nenumerotată).

5. Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii): (i) Dealul Pietros, la Agighiol, Jud. Tulcea. Formaţiunea constituie clina estică a acestui deal, la est de o falie care o pune în contact tectonic cu Formaţiunea Calcarelor Nodulare şi cu Bioturbaţii. Coordonate Gauss-Krüger: X= 5647.225; Y=  4989.725. Aflorimentul amplu este uşor accesibil. (ii) Zona Agighiol - vest Sabangia (Deluşorul, Dealul Lung, Piatra lui Platon, Dealul cu Piatră, La Trei Movile),  Dealurile Caerace, Cariera Zebil, nord Congaz, malul lacului Razelm (est Enisala, Taşburun, Dâlbocul Turcului, D. Călugăra); (ii) Harta geologică a României, 1: 200,000, foaia 38-Tulcea, caroul a4, b4; Harta geologică a României, 1: 50,000, foaia 135b+d, Tulcea+Agighiol.

6.  Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): Aşa cum a fost descris de către unii dintre autorii menţionaţi la Sinonimie, Calcarul de Hagighiol este o noţiune incoerentă şi ambiguă din cauză că uneori înglobează şi litologii care aparţin altor formaţiuni separate de noi (Formaţiunea Calcarelor Nodulare şi cu Bioturbaţii, Formaţiunea Calcarelor cu Cherturi), iar alteori a fost fragmentat în mai multe unităţi. Sensul pe care îl acordăm noi acestei formaţiuni este bine precizat (Baltres, op. cit., 1996, p. 12-17). Secţiunea tip este constituită dintr-o stivă de 31 m grosime de calcare cărămizii, cenuşii şi pestriţe, în strate decimetrice şi metrice, cu aspecte variind de la masiv la nodular şi brecios. Calcarele sunt în cea mai mare parte fin granulare, prezintă bioturbaţii şi sunt traversate de dikeuri neptuniene. Câteva intercalaţii, de până la 0,3 m grosime, sunt constituite din calcarenite foarte grosiere, tempestitice. Amoniţi, brachiopode şi bioclaste de crinoide se văd pe feţele stratelor. Foarte rar apar lumaşele cu Daonella.

7.  Referinţa tip (i); Alte referinţe (ii): Baltres (op. cit., 1996, p. 2-58), cu o descriere detaliată a litologiei, microfaciesurilor, biostratigrafie, răspândire); (ii) Baltres (op. cit., 2003).

8. Limite: La localitatea tip nu este vizibilă baza formaţiunii, dar contactul cu formaţiunea acoperitoare (Calcarul de Congaz) este bine deschis.           

9. Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii): Amoniţi, orthoceratide, echinoderme (pelmatozoare, holothurii, roveacrinide), brachiopode, bivalve planctonice şi bentonice, juvenile şi mature, microgasteropode, peşti (plăci dermale, dinţi, solzi), ichtyosaurieni (Simionescu, 1913b, p. 373-376), conodonte, ostracode, Globochaete, calcisfere, foraminifere planctonice şi bentonice. Faunele de amoniţi sunt cunoscute din numeroase lucrări mai vechi (Redlich, 1896; Anastasiu, 1898; Kittl, op. cit.; Simionescu, 1913a). Iordan (1993, p. 51) citează brachiopode ladiniene de la Dealul Lung (Agighiol). Grădinaru (op. cit., p. 11-12) a prezentat liste cu faune de amoniţi, identificate la 7  nivele (nr. 1-7) în stiva Calcarului de Hagighiol de la localitatea tip. Asociaţiile de amoniţi sunt caracteristice pentru Zona Kocaelia (Bithynian); pentru Pelsonian (zona neprecizată); Zona Paraceratites (Illyrian inferior); Zona Eoprotrachyceras (Fassanian superior); Zona Protrachyceras (Longobardian); Zona Trachyceras (Julian); Subzona Aonoides (Julian superior). Zonele de conodonte identificate în profilul tip sunt: Regale (Bithynian), Bulgarica (Pelsonian superior), Excelsa-Constricta (Illyrian-Fassanian), Foliata (Longobardian), Polygnathiformis (Julian) (Mirăuţă, în Baltres et al., 1996, p. 37-40).

10. Mediul depoziţional: Zona distală, apropiată de baza valurilor de furtună, a unui şelf carbonatic, cu rare influxuri tempestitice. Stiva de calcare, rezultată (31 m în stare litificată), care s-a acumulat într-un lung interval de timp geologic, este de tipul “stacked condensed sections”.                                            

11. Corelări: Calcarul de Hagighiol este echivalent stratigrafic (în parte) cu Formaţiunea de Murighiol, cu Calcarul de Popina, cu Formaţiunea Calcarelor cu Cherturi şi cu Formaţiunea de Cataloi.