Formaţiunea de Başpunar

1.  Statutul numelui: Acceptat.

2. Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii): (i) Formaţiune în cadrul Complexului de Cârjelari-Ceamurlia; (iii) Dobrogea de Nord.

3. Vârsta: Oxfordian-Kimmeridgian inferior (Grădinaru, 1988, p. 100).

4.  Sinonimie: “Liasicul...pe malul stâng al pârâului Teche Ceair” (Mirăuţă et Mirăuţă, 1964, p. 349); “Formaţiunea de Başpunar” (Grădinaru, 1981, p. 94; Baltres, în Baltres et Antonescu, 1998, p. 36-38; Baltres, 2004-2005, p. 38); “Başpunar Fm. ” (Grădinaru, 1988, p. 100; 1993, nepaginat).

5.   Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii): (i) Carieră mică la gura unui afluent stâng al văii Başpunar, la 3,6 km SE de marginea estică a satului Fântâna Mare (altădată Başpunar), Jud. Tulcea. Coordonate Gauss-Krüger: X= 5621.575; Y= 4967.800. Aceeaşi carieră constituie localitatea tip a Spilitului de Başpunar (v. fişa); (ii)  Malul stâng al văii Başpunar, pe o distanţă de 2,5 km amonte de carieră; Harta geologică a României, 1: 200,000, foaia 38-Tulcea, caroul c3 (Mirăuţă et al., 1967; 1968); Harta geologică a României,  1: 50,000, foaia 153a-Babadag (Szasz et al., 1981; 2018).

6.  Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): (i) O stivă incompletă, de 15 m grosime, de silicolite negre care alternează cu roci verzi, pestriţe, cu aspect de tufuri (denumite “Piroclastitele riolitice” în Grădinaru 1981, p. 99 şi “Başpunar Tephra” în Grădinaru, 1988, p. 100). Această stivă este numită “The upper complex” de Grădinaru (op. cit., p. 100), ca parte a formaţiunii pe care o subdivide în două complexe litostratigrafice. Stratele se găsesc în poziţie răsturnată (argumentată de poziţia hieroglifelor şi de gradare), înclinând cu 65o-80o spre azimutul 186o - 195o. Silicolitele, în strate foarte casante, de 1-5 cm grosime, sunt: (a) spongolite cu cuarţ terigen şi (b) chert cu peloide micritice, cu spiculi de spongieri şi cu relicte de radiolari. Rocile cu aspect de tufuri constituie strate friabile, de până la 15 cm grosime. Ele conţin abundenţi lapilli caolinizaţi şi benzi concordante de material alb, prăfos (caolin?); (ii) Amonte de cariera desemnată drept localitate tip formaţiunea conţine gresii foarte grosiere, cu entroce mari de crinoide şi fragmente de belemniţi, calcarenite encrinitice foarte grosiere, spongolite negricioase. In gresii sunt prezenţi galeţi de riolit, de 1-4 cm diametru. Faciesul din amonte de carieră a fost denumit de Grădinaru (op. cit., p. 100) “The lower complex ”.

7.   Referinţa tip (i); Alte referinţe (ii): (i) Grădinaru (1981, p.  94); (ii) Baltres, op. cit., 2004-2005.

8.   Limite: Baza formaţiunii se aşterne, la localitatea tip, peste Spilitele de Başpunar a căror suprafaţă prezintă un relief neregulat. Primele sedimente de peste bazalte, groase de 1,2 m,  sunt compacte, negre-verzui şi au o vagă laminaţie paralelă. Limita superioară a formaţiunii este neprecizată. Grădinaru (1988, p. 113) afirma că Spilitele de Başpunar s-ar situa peste stiva sedimentară descrisă aici la secţiunea tip. Acest fapt este infirmat de indicatorii geopetali (poziţia hieroglifelor şi gradarea stratelor Formaţiunii de Başpunar). In acest context, este posibil ca “The lower complex” şi “The upper complex”' (Grădinaru, op. cit., p. 100) să prezinte raporturi reciproce inversate.             

9. Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii): Belemniţi fragmentari, impresiuni de amoniţi (Perisphinctide) spongieri silicioşi, radiolari. Dumitrică (în Grădinaru, op. cit., 1981, p. 97; 1995, p. 35) a determinat o asociaţie de radiolari oxfordieni de la localitatea tip.

10. Mediul depoziţional: Şelf proximal, cu sedimente siliciclastice şi bioclastice provenite de la organisme sesile, cu schelet silicios şi calcaros. Aport de produse ale unei activităţi vulcanice explozive.                                           

11. Corelări: