1. Statutul numelui: Valid, formal.
2. Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii): (i) Grupul Detritic Inferior; (ii) Membrul conglomeratic grezos (inferior), Membrul grezos-argilos (median), Membrul grezos (superior); (iii) Carpații Meridionali, Autohtonul Danubian Extern, Zona Cerna.
3. Vârsta: Liasic (Aalenian).
4. Sinonimie: ”Seria rheto-liasică de Baia de Aramă” (Semaka, 1963, p. 170); ”Formation de Baia de Aramă” (Stănoiu et al., 1997a, fig. 1 la p. 64).
5. Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii): (i) Denumirea a fost împrumutată de la toponimul Baia de Aramă. Stratotipul este situat la Poiana Mare, pe culmea Cernei, la nord de localitatea Obârşia Cloşani, jud. Gorj, unde apare succesiunea stratigrafică cea mai completă, care a fost investigată şi prin lucrări miniere (galerie transversală şi şanţuri). Accesul este posibil pe un drum de care; (ii) Zona Cerna din Podişul Mehedinţi şi din versantul sudic al Munţilor Vâlcan-Parâng. Harta geologică a României, 1:200,000, foaia 32-Baia de Aramă, caroul b3; Harta geologică a României, 1:50,000, foaia 123c-Obîrșia Cloșani.
6. Secţiunea tip (i), Variaţii de facies (ii): (i) Formaţiunea de Baia de Aramă, cu o grosime de până la 300 m, a fost descrisă în Stănoiu (1999). Faciesul ei este predominant detritic (conglomeratic, grezos, argilos), cu intercalaţii lenticulare de cărbuni (de până la 10 cm grosime).
7. Referinţa tip (i); Alte referinţe (ii): (i) Semaka (1963, p. 170) a definit această formaţiune pentru a separa succesiunea sedimentară liasică a Zonei Cerna de succesiunea stratigrafică, foarte slab metamorfozată, a Formaţiunii de Schela; (ii) Stănoiu (1997a; 1997b; 1999); Stănoiu et al. (1997a) şi rapoartele geologice întocmite de Stănoiu et al. (1997).
8. Limite: Limita inferioară este de discordanţă peste şisturile cristaline ale Grupului Lainici-Păiuşi (Precambrian) şi peste Formaţiunea de Valea Izvorului (Ordovician?-Silurian inferior), iar cea superioară de tranziţie.
9. Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii): Resturile de plante fosile (Drăghici et Semaka, 1962, p. 39-42; Semaka, 1963 (p. 167); Semaka et al., 1964; Preda, 1988; Preda et al., 1988) indică o vârsta liasic inferioară (Hettangian-Sinemurian)(Zonele Thaumatopteris schenkii şi Nilssonia orientalis).
10. Mediul depoziţional: Continental, cu secvenţe paludal-lacustre, în condiţii de climă caldă şi umedă şi energie mare de relief, rezultată ca efect al fazei tectogenetice kimmerice vechi.
11. Corelări: Succesiunea stratigrafică a Formaţiunii de Baia de Aramă se corelează cu succesiunile stratigrafice continentale, cărbunoase, predominant detritice, ale Liasic-Aalenianului din domeniile Danubian şi Getic. Rocile acestei formaţiuni din autohtonul Pânzei de Schela, din versantul nordic al Munţilor Vâlcan-Parâng, din Munţii Retezat şi din fereastra Muntele Mic evidenţiază un metamorfism foarte slab şi sunt descrise ca unităţi litostratigrafice cu alte denumiri (Formaţiunea de Schela, Formaţiunea de Rafaila, Formaţiunea deVârful Bai). I. Stănoiu, 2001
Literatura citată
Drăghici C., Semaka A., 1962, Observaţii asupra Liasicului de la Baia-de-Aramă. Stud. cerc. geol.geofiz. geogr., Geol., 7, 1, 33-44.
Preda I., 1988, Les variations des faciès du Liasic et du Dogger de Plateau de Mehedinţi. Anal. Univ. Buc., 37, 17-21.
Preda I., Bădăluţă Aurelia, Culda Victoria, 1988, Sur le Liasique du Sommet Culmea Obârşia (Zone Obârşia Cloşani – Monts Mehedinţi). Anal. Univ. Buc., 37, 1,
Semaka A., 1963, Despre vârsta Formaţiunii de Schela. A.G.C.P. Congr. 5, Comunic. şt., Secţia Secţia II: Stratigrafie, III/2, 165-171.Bucureşti.
Semaka A., Mercus D., Drăghici C., 1964, Einige Bemerkungen zur paleobotanischen Grenze Rhat-Unterlias in den Sudkarpaten. Coll. du Jurassique, Luxembourg, 1962.
Stănoiu I., 1997a, Stratigraphic and tectonic explanation about the Mehedinţi Plateau-Vâlcan Mountains (South Carpathians). Anale.Univ. Cuza, Iaşi, 22-23 (anii 1996-1997), 185-195.
Stănoiu I., 1997b, The Mehedinţi Plateau stratigraphy. Intl. Symp. on the Geology of the Danube Gorges, Yougoslavia and Romania, Belgrade-Bucharest, 259-263.
Stănoiu I., 1999, Studiul geologic al Autohtonului Danubian din cursul superior al văii Motru, în contextul general al Danubianului Extern. Teză de doctorat, 99 p.
Stănoiu I., Neagu T., Dragastan O., Melinte M., Rădan S., Baltres A., 1997a, La stratigraphie des formations d'age Jurassique superieur-Cretace inferieur de l'unité de la Cerna dans la région du Plateau Mehedinţi-Monts Vâlcan et Parâng (Carpathes Méridionales). Stud. cerc. geol.geofiz. geogr., Geol., 42, 63-80.
Stănoiu I., Popa M., Ticleanu M., Diaconiţă Dorina, 1997b, The lithostratigraphic, facial and paleoenvironmental analysis of Liassic coal bearing formations from Reşiţa and Sirinia Basins (Romania). European Coal Conf., Abs., p. 67. Izmir, Turkey.