Formaţiunea Carbonatată a Jurasicului Inferior (Calcarul de Gresten)

1.  Statutul numelui:

2. Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii): (i) Seria de Bihor; (ii) Formaţiunea conţine doi membri: Calcarele cu Gryphaea (inferior) şi Calcarele şi Marnele cu Noduli de Silexit (superior). Patrulius (în Ianovici et al., 1976, p. 153-154) numeşte “calcarul cu Gryphaea”, respectiv “calcarul cu cherturi” cei doi membri ai formaţiunii; (iii) Apusenidele Nordice – Unitatea de Bihor.

3.  Vârsta: Liasic (Sinemurian superior-Pliensbachian [Carixian + Domerian]).

4. Sinonimie: “Formaţiunea carbonatată a jurasicului inferior (calcarul de Gresten)” (Patrulius, în Ianovici et al., 1976, p. 153); “Calcareous Formation” (Mantea et al., 1981, p. 67; 1985, p. 24); “carbonate formation similar to the Gresten Limestone” (Patrulius, în Bleahu et al., 1981, p. 10); “Calcarele cu grifei (Carixian)” şi “Stratele cu cherturi (Domerian)” (Diaconu et Ionescu, 1970, p. 126); “Calcare spatice, calcare cu accidente silicioase, calcare marnoase şi marne” (Patrulius et al., 1973, pe Harta geologică 1:50,000, foaia 41a-Remeţi). “Calcare encrinite roşcate şi cenuşii, gresii cuarţoase rozii – Calcar de Gresten” + “Calcare şi marne siltice cenuşiu-negricioase cu cherturi” (Mantea et al., 1987, pe Harta geologică 1:50,000, foaia 41d-Răchiţele); “Encrinite roşcate şi cenuşii, gresii cuarţoase marnoase roz” + “Calcare marnoase şi marne cenuşii cu cherturi” (Bleahu et al., 1985, pe Harta geologică 1:50,000, foaia 56a-Pietroasa); “Calcare spatice, encrinite roşcate şi cenuşii” + “Calcare şi marne negre” (Bleahu et al., 1980, pe Harta geologică 1:50,000, foaia 56b-Poiana Horea); “Calcare encrinitice grezoase, roşcate şi cenuşii şi calcare marnoase” (Bordea et al., 1986, pe Harta geologică 1:50,000, foaia 40b-Zece Hotare); “Subformaţiunea calcarelor cu Ggryphaea” şi “Subformaţiunea calcarelor şi marnelor cu noduli de silexit” (Patrulius, în Patrulius et al., 1982, p. 24 şi 26); “le Calcaire à gryphées” şi “le Calcaire à cherts” (Patrulius, 1976, p. 51).

 5.  Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii): (i) Neprecizată (pentru întreaga formaţiune); pentru membrul Calcarului cu Cherturi, localitatea tip este în cheile Crişului Repede, la Vadu Crişului (Harta geologică 1:50,000, foaia 41a-Remeţi); (ii) Munţii Bihorului, Munţii Pădurea Craiului, pe Harta geologică 1:50,000, foile 40b-Zece Hotare (Bordea et al., 1986), 41a-Remeţi (Patrulius et al., 1973), 41d-Răchiţele (Mantea et al., 1986), 56a-Pietroasa (Bleahu et al., 1985), 56b-Poiana Horea (Bleahu et al., 1980).

6.  Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): După Patrulius (în Ianovici et al., 1976, p. 153-154) formaţiunea constă din doi termeni litologici care, în ordinea superpoziţie stratigrafice sunt:

- Calcarul cu Gryphaea, de vârstă Sinemurian superior-Carixian, cu grosimi de 5-35 m, cu aspect genearal masiv, începe uneori cu un subţire conglomerat cuarţos cu matrice calcaroasă. Apoi, “calcare nisipoase şi spatice (biomicrite crinoidale) cenuşii sau roşu violacee (dealul Dumbrava, cursul mijlociu al văii Vida); pe alocuri cuprinde şi gresii cuarţitice sub formă de benzi neregulate sau enclave lenticulare (Valea Boiului, Valea Cuţilor). In partea superioară, constituită din calcare mai fine, se remarcă uneori nivele cu noduli silicioşi spongolitici” (v. şi fişa Calcarul cu Gryphaea).

- Calcarul cu Cherturi este gros de 3-40 m şi are vârstă Domerian. Secţiunea tip vizibilă în malul stâng al cheilor Crişului Repede (pe Harta geologică 1:50,000, foaia 41a-Remeţi) este descis în fişa Calcarele şi Marnele cu Noduli de Silexit. Patrulius (în Ianovici et al., 1976, p.154) descrie “calcare stratificate spongolitice, mai mult sau mai puţin marnoase şi siltice, pe alocuri şi bogate în glauconit, cu accidente silicioase negre sau brune, nodulare sau stratiforme”.  

7.  Referinţa tip (i); Alte referinţe (ii): (i) Patrulius (în Ianovici et al., 1976, p. 153); (ii) v. Sinonimie.

8. Limite: Limita inferioară este o suprafaţă de discontinuitate la contactul cu Formaţiunea de Poniţa (= Formaţiunea Detritică a Hettangian-Sinemurianului Inferior [echivalenă Gresiei de Gresten]). Limita superioară este la contactul cu Marnele cu Cefalopode, toarciene.

9.  Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii): După Patrulius (în Ianovici et al., 1976, p. 153-154) Calcarul cu Gryphaea conţine lumaşele cu Gryphaea pe toată grosimea sa, exceptînd partea terminală (G. mccullochi, G. gigantea) precum şi belemniţi, rari corali (Uptonia jamesoni, Beaniceras luridum). Brahiopodele apar la trei nivele distincte: în bază (Tetrarhynchia aequicostata, Piarorhynchia, la Dealul Dumbrava); la mijloc (Tetrarhynchia tetrahedra, T. argotinensis, Lobothyris subpunctata); la partea terminală (T. argotinensis, L. punctata, Cincta numismalis, Spiriferina tumida). Din Calcarul cu Cherturi Patrulius (în Ianovici et al., 1976, p. 154) citează amoniţi (Amaltheus stokesi, A. margaritatus, Pleuroceras solare, P. spinatum, Aegoceras), belemniţi (Belemnites paxillosus), bivalve (Pseudopecten aequivalvis), brahiopode (Homeorhynchia acuta, Tetrarhynchia argotinensis, Cincta numismalis, Spiriferina tumida, S. aff. rostrata).

10. Mediul depoziţional:

11. Corelări: