1. Statutul numelui:
2. Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii): (i) Seria de Bihor; (ii) Formaţiunea conţine doi membri: Membrul Calcaros cu Entolium (Bajocian mediu-?Bathonian) şi Membrul Calcaros cu Noduli Bruni (Bathonian superior-Callovian inferior); (iii) Apusenidele Nordice, Unitatea de Bihor (Munţii Pădurea Craiului).
3. Vârsta: Dogger (Bajocian mediu-Callovian inferior).
4. Sinonimie:
5. Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii): (i) Aici propusă: Groapa lui Mihai, Munţii Pădurea Craiului, jud. Bihor; (ii) Valea Mnierei (marginea vestică a Brahianticlinalului Dealul Crucii, Dealul Şoimului (versant sudic), Groapa lui Mihai, Poniciori, Valea Cuţilor, Lorău (sud de cota 608 m), malul stâng al Văii Boiului, Valea Brătcuţa, la sud de Falia Cărmăzan, Vadul Crişului (malul stâng al Crişului Repede), Valea Groapa Sohodolului la Birtin.
6. Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): (i) Neprecizată; După Patrulius et al. (1982, p. 39) această formaţiune are extindere mai largă decât cea subjacentă şi decât a formaţiunilor aaleniene. Ea are grosimi mici (8,5-12,5 m la Groapa lui Mihai; 9 m pe malul drept al Văii Cuţilor; 7 m pe malul stâng al Văii Boiului). Patrulius et al. (1982, p. 43) arată că “Tipurile litologice dezvoltate în Pădurea Craiului în intervalul Bajocian mediu-Callovian inferior nu prezintă o ordine de succesiune constantă. Calcarele oolitice spatice apar local la baza orizontului care reprezintă acest interval (Poniciori) sau constituie nivelul lui bazal şi partea lui superioară (Valea Boiului), sau ocupă aproape tot intervalul (Valea Mnierei; versantul sudic al Dealului Şoimului). In numeroase locuri baza orizontului menţionat este constituită din gresii calcaroase grosiere (Valea Boiului, Valea Mnierei, Pârâul lui Drăgoi-afluent al Văii Ponoraşului, Poniciori).” La localitatea tip (Groapa lui Mihai) Patrulius et al. (1982, p. 40) descriu peste calcarele marnoase negricioase cu pete galbene (“Fleckenkalk”) ce aparţin formaţiunii subjacente, următoarea succesiune: “calcar galben nisipos, gros de 1,6 m, cu granule de cuarţ de 1-3 mm diametru; acest nivel este corelabil cu nivelul grezos care apare în baza formaţiunii cu calcare galbene cu Entolium şi de calcare oolitice-spatice, pe versantul sudic al Dealului Şoimului;... calcar marnos cenuşiu-albăstrui, cu alteraţie gălbuie, gros de 1-5 m; calcarenite oolitice-spatice, având 6 m grosime”. Membrul superior al formaţiunii (Membrul Calcaros cu Noduli Bruni) apare la Poniciori. Aici peste calcare galbene cu Entolium se găseşte “un calcar similar, dar care conţine în plus mici concreţiuni limonitice şi rari amoniţi”. In succesiune urmează Formaţiunea Calcarelor Marnoase cu Cefalopode (Callovian mediu-superior). Membrul superior al Formaţiunii Calcarelor cu Entolium şi a Calcarelor cu Noduli Bruni apare şi în cheile Văii Cuţilor. Aici acesta are 1 m grosime şi conţine concreţiuni de limonit şi cefalopode; (ii) Formaţiunea are caractere litologice relativ uniforme pe întinderea Munţilor Pădurea Craiului, cu excepţia marginii nordice unde “ Calcare micritice galbene şi calcare oolitice-spatice sunt substituite prin tipuri litologice net diferite, anume calcare nisipoase cu ooide ferifere, până la gresii şi microconglomerate calcaroase, sau prin calcare marnoase până la marnocalcare negricioase sau verzui (cu glauconit).”
7. Referinţa tip (i); Alte referinţe (ii): (i) Patrulius et al. (1982, p. 39-46).
8. Limite: Limita inferioară este la contactul cu Formaţiunea Marnelor şi Calcarelor cu Oolite Ferifere. Limita superioară este la contactul cu Formaţiunea Calcarelor Marnoase cu Cefalopode a Callovianului mediu şi superior.
9. Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii): (i) Pentru intervalul Bajocian mediu-Bathonian mediu fauna, puţin variată, este dominată de crinoide şi bivalve pectinide cu cochilie subţire (Entolium). Sunt prezente brahiopode şi belemniţi şi foarte rari amoniţi. Patrulius (în Patrulius et al., 1982, p. 44-45) a identificat Stemmatoceras, Entolium, Chlamys, Oxytoma, Plagiostoma. Fauna Bajocianului superior-Callovianului inferior este foarte bogată şi variată (două zăcăminte fosilifere la Vadul Crişului (malul stâng al Crişului Repede) şi la cheile Văii Cuţilor (între Dealul Pleşu şi Dealul Farcului).
10. Mediul depoziţional:
11. Corelări:
Literatura citată
Patrulius D., Popa Elena, Tomescu Camelia, Popescu Ileana, Iordan Magdalena, Pop G., Panin Ştefana, Bordea S., 1982, Cercetări biostratigrafice pentru corelarea formaţiunilor mezozoice. Formaţiuni jurasice şi neocomiene din Apusenii de Nord. Raport Fond Geologic I.G.R., 117 p.