1. Statutul numelui:
2. Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii): (iii) Apusenidele Sudice (Unitatea de Criş = Drocea-Criş).
3. Vârsta: ? Tithonian-Neocomian (Berriasian-Hauterivian).
4. Sinonimie: “Néocomien” (Papiu, 1959, p. 326 şi harta geologică 1:50,000 care însoţeşte lucrarea); “Seria flişului calcaros” (Ianovici et al., 1969, p. 187); “Flişul Calcaros” (Ianovici et al., 1976, p. 235); “Fliş calcaros” (Harta geologică 1:50,000, foaia 72c-Săvîrşin).
5. Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii): (i) Localitatea tip neprecizată; (ii) Munţii Drocea; Harta geologică 1:200,000, foaia 17-Brad, carourile c2, c4, d1 (Bleahu et al., 1967; 1968); Harta geologică 1:50,000, foile 72c-Săvîrşin (Savu et al., 1979), 73b-Blăjeni (Bordea et Constantinescu, 1975).
6. Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): Formaţiunea, groasă de circa 500 m, este constituită din alternanţe ritmice de calcarenite şi calcare nisipoase, cu argilite şi marne. Calcarenitele sunt granoclasate, iar către partea superioară a stratelor este vizibilă laminaţia paralelă şi oblică; la baza stratelor sunt prezente mecanoglife (flute casts, groove casts). Calcarenitele conţin feldspaţi de neoformaţiune (albit). Argilitele şi marnele cenuşii, rar violacee, care alternează ritmic cu calcarenitele şi cu calcarele nisipoase constituie strate de 2 cm grosime. Grosimea celor doi componenţi din cadrul fiecărui ritm este egală. Descrierea tipurilor litologice din cuprinsul formaţiunii se găseşte în Ianovici et al. (1969, p. 187-189 şi 1976, p. 235-236). Formaţiunea conţine rare argile cu blocuri de calcare jurasice, interpretate ca episoade de wildflysch, şi intercalaţii de roci bazice (curgeri şi piroclastite) precum şi jaspuri şi argilite violacee şi verzi. Sunt citate şi microconglomerate şi brecii mărunte care constituie strate de maximum 1 m grosime.
7. Referinţa tip (i); Alte referinţe (ii): (i)
8. Limite: Limita inferioară, concordantă, este la contactul cu seria neojurasică (calcare micritice cu Calpionella). Limita superioară este concordantă cu Flişul Grezos către care are loc o tranziţie gradată (Ianovici et al., 1976, p. 236).
9. Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii): (i) Amoniţi: Holcostephanus astierianus, Aptychus punctatus, A. beyrichi (Ianovici et al., 1969, p. 189) care indică vârsta neocomiană.
10. Mediul depoziţional:
11. Corelări:
Literatura citată
Bleahu M., Savu H., Borcoş M., 1967, Harta geologică a României, scara 1:200,000, foaia 17-Brad.
Bleahu M., Borcoş M., Savu H., 1968, Harta geologică a României, scara 1:200,000, foaia 17-Brad, Notă explicativă, 60 p.
Bordea S., Constantinescu R., 1975, Harta geologică a României, scara 1:50,000, foaia 73b- Blăjeni.
Ianovici V., Giuşcă D., Ghiţulescu T.P., Borcoş M., Lupu M., Bleahu M., Savu H., 1969, Evoluţia geologică a Munţilor Metaliferi. Ed. Acad., 743 p.
Ianovici V., Borcoş M., Bleahu M., Patrulius D., Lupu M., Dimitrescu R., Savu H., 1976, Geologia Munţilor Apuseni. Ed. Acad., 631 p.
Papiu V.C., 1959, Recherches géologiques dans le massif de Drocea. AN, 26-28, 317-346.
Savu H., Lupu M., Avram E., Marinescu F., 1979, Harta geologică a României, scara 1:50,000, foaia 72c-Săvîrşin.