Calcarul de Congaz

1.  Statutul numelui: Acceptat.

2.  Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii): (iii) Dobrogea de Nord.

3.  Vârsta: Julian superior-Norian superior.

4.  Sinonimie: “Schwarzkalke bei Hagighiol” (Redlich, 1896, p. 501); “schwarzen Kalken” (Kittl, 1908, p. 463); “calcare negricioase în plăci cu intercalaţii de argile verzui” (Mutihac, 1963, p. 61); pro parte “Calcarele de la Agighiol” (Mutihac, 1964, p. 229); pro parte “Formaţiunea stratelor de Cataloi” (Patrulius et al., 1974, p. 54); “Calcarul de Congaz” (Baltres în Seghedi et al. 1990, p. 40; Baltres în Baltres et al., 1991, p. 17; Baltres, în Baltres et al. 1996, p. 59; p. 59-80 cuprind o descriere detaliată a caracterelor formaţiunii, vârste, răspândire; Baltres, 2003, p. 52); “Congaz Fm”; “Dealul Lung Fm.” nom. nud. (Grădinaru, 2000, figură nenumerotată).

5.  Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii): (i) Calcarul de Congaz are un stratotip compozit. Holostratotip: Ravine la sud de satul Congaz (azi Rândunica), pentru partea superioară a formaţiunii, Jud. Tulcea.  Coordonate Gauss-Krüger: X= 5637.200; Y= 4985.150. Parastratotip: Dealul Pietros de la Agighiol, jud. Tulcea pentru contactul bazal şi partea inferioară a formaţiunii. Coordonate Gauss-Krüger: X= 5647.225; Y= 4989.725; (ii) Zona Agighiol (D. Pietros, Deluşorul, Dealul Lung); NE Rândunica, Insula Popina (Baltres et al., idem 1996, p. 69-80). Harta geologică a României, 1:200,000, foaia 38-Tulcea, carourile a4, b4 (Mirăuță et al., 1967, 1967a); Harta geologică a României, 1:50,000, foaia 135b+d (Tulcea+ Agighiol) (Baltres et al., 2014).

6.  Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): La D. Pietros (Agighiol),  aflorează primii 12 m din stiva Calcarului de Congaz, constituită din strate de 0,1-0,4 m grosime, cu ambele feţe vălurite. Intre strate se găsesc intercalaţii negricioase, de 1-2 cm grosime, friabile, îmbogăţite în material terigen şi în bioclaste de echinoderme. Calcarele sunt negre, fine, omogene. Pe alocuri au bioturbaţii tubulare şi cilindri de pirită limonitizată, dispuşi perpendicular pe suprafaţa stratelor. Sub lupă se văd filamente fragmentare, diseminate. Alterarea supergenă disolvă suprafaţa stratelor de calcar, producând o carstifiere foarte caracteristică, ce dă reliefuri cu “picioruşe” verticale, iar oxidarea piritei produce insule circulare, albicioase, grupate în arii neregulate.

In ravinele de la sud de Rândunica, sub calcarele negre de Congaz se găseşte un calcar negru, stratificat, cu microfacies de tipul Calcarului de Popina. Acest facies de tranziţie a fost atribuit Calcarului de Popina (Baltres, idem, p. 53). In ravine faciesul de Congaz, situat la un nivel stratigrafic superior celui de la Agighiol, expune, pe o grosime de 17-19 m, calcare negre de tipul celor de la D. Pietros (Agighiol). Aici sunt vizibile şi intercalaţii cu lumaşele de Halobia. Ultimii 0,3 m ai succesiunii sunt constituiţi din calcarenit brun-cărămiziu dur, cu abundente resturi scheletice. Nu se ştie în ce măsură lipseşte o parte din stiva sedimentară între segmentele de profil de la holostratotip şi parastratotip, dar probabil că aceasta nu este însemnată.

7.  Referinţa tip (i); Alte referinţe (ii): (i) Baltres (în Seghedi et al., 1990, p. 40-41); (ii) Baltres (idem, 2003).

8.  Limite: La D. Pietros (Agighiol) Calcarul de Congaz se aşterne tranşant peste Calcarul de Hagighiol. Aceleaşi raporturi sunt vizibile şi la Deluşorul şi Dealul Lung de la Agighiol. Pe insula Popina se vede contactul net al Calcarului de Congaz cu formaţiunea subjacentă (Calcarul de Popina). Aici, calcare cărămizii, de tipul celor de la partea finală a profilului din ravinele de la sud de Rândunica, acoperă un relief de eroziune şi umplu crevase  (dike neptuniene) de 10-15 cm lăţime, la partea superioară a Calcarului de Popina. Partea finală a succesiunii din ravinele de la sud de Rândunica este mascată de depozite cuaternare, astfel că  relaţiile cu formaţiunea acoperitoare nu sunt cunoscute.

9.  Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii): Amoniţi, bivalve, rare brachiopode juvenile, echinoderme (echinide, roveacrinide), conodonte, foraminifere (nodosaride, involutinide, ophthalmide), ostracode, calcisfere, organisme problematice (?Globochaete iulia Baltres). Iordan (1993, p. 52) citează brachiopode carniene la Dealul Pietros şi Dealul Lung (Agighiol). Grădinaru (idem, p. 12, 13) a inventariat din cariera de la Dealul Lung (din nivelele fosilifere nr. 8 şi 9) amoniţi (îndeosebi Tropitide) ai Julianului superior şi ai Tuvalianului. Bivalvele: Halobia styriaca Mojs., H. norica Mojs., H. partschi Kittl, Monotis haueri Kittl citate de Patrulius et al. (idem, p. 45) din profilul de la sud de Rândunica (Congaz) argumentează vârsta noriană a părţii superioare a formaţiunii. Asociaţiile de conodonte sunt sărace şi aparţin zonelor Polygnathiformis şi Abneptis (Tuvalian-Norian).

10.  Mediul depoziţional: Şelf median cu condiţii favorabile acumulării şi conservării anaerobe a materiei organice în sedimentele calcaroase. Un eveniment eustatic negativ, probabil la limita Alaunian-Sevatian, a dus la acumularea calcarului roşu, bioclastic de la partea superioară a profilului Congaz, care are aspectul unei acumulări de mică adâncime.                                              

11.  Corelări: Faciesul roşu, bioclastic de la partea superioară a profilului Congaz a fost recunoscut şi în Formaţiunea de Cataloi de la nord de Izvoarele şi de la Muchia Verde (Baltres et al., idem, 1996, p. 77-78).