1. Statutul numelui: In uz.
2. Unitatea litostratigrafică de rang superior în care se încadrează(i); Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii): (iii) Petecul de rabotaj Târgu Ocna.
3. Vârsta: Eocen (Ypresian).
4. Sinonimie: ”Die Schichten von Târgu-Ocna” (Teisseyre, 1897, p. 571)
5. Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii): (ii) Harta geologică, 1: 200,000, foaia 21-Bacău, caroul c3 (Dumitrescu et al., 1968; 1970a); Harta geologică 1:50,000, foaia 81a-Târgu Ocna (Săndulescu et al., 1998).
6. Secţiunea tip; Variaţii de facies: Teisseyre (idem, p. 571-572) a descris astfel Stratele de Târgu Ocna : ”bunten, grünlichen und kirschroten, mergeligen Schiefertonen, welche mit dünnplattigen Sandsteinen, Mergeln und sehr bezeichnenden grünen Breccienconglomeraten wechsellagern”. Dumitrescu et al. (1970a, p. 39) au arătat că Stratele de Târgu Ocna sunt asemănătoare celor de Leşunţ, însă sunt lipsite de intercalaţii de gresii de tip Tarcău. Litologia Stratelor de Târgu Ocna cuprinde calcare cu hieroglife, marne cenuşii şi verzi, conglomerate şi microconglomerate cu fragmente de şisturi verzi.
7. Referinţa tip (i); Alte referinţe (ii): Teisseyre (idem, p. 571-574).
8. Limite: Limita inferioară necunoscută, datorită laminării tectonice. Limita superioară se află la contactul cu Calcarele de Pasieczna.
9. Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii): Conglomeratele cu fragmente de şisturi verzi conţin nummuliţi. Teisseyre (idem, p. 573) menţionează nummuliţi de talie mare într-un bloc de calcar de la Călcâiu, lângă Grozeşti şi, în loc, la Moineşti, într-un strat gros de gresii grosiere, micafere. De asemenea descrie din breciile cu elemente verzi globigerine, orbitoizi, nummuliţi, fragmente de Lithothamnion, briozoare (la Muntele Carbonare de la Tg. Ocna. Bombiţă (1961, din Dumitrescu et al., 1970a, p. 39) a determinat o microfaună ypresiană.
10. Mediul depozițional: Marin.
11. Corelări: Echivalentul stratigrafic al Stratelor de Târgu Ocna, spre vest, în Pânza de Tarcău este reprezentat de Stratele de Leşunţ, iar spre est, în Pânza Cutelor Marginale, de Stratele de Jghiabul Mare (Săndulescu et al., 1989, schema stratigrafică).
Literatura citată
Dumitrescu I., Mirăuţă O., Săndulescu M., Ştefănescu M., Bandrabur T., 1968, Harta geologică a României, scara 1:200,000, foaia 21-Bacău.
Dumitrescu I., Săndulescu, M., Mirăuţă, O., Bandrabur, T., 1970a, Harta geologică a României, scara 1:200,000, foaia 21-Bacău, Nota explicativă 74 p., Raport Fond Geologic I.G.R.
Săndulescu M., Ştefănescu M., Micu M., 1989, Lexiconul litostratigrafic al formaţiunilor cretacice, paleogene şi miocene din Carpaţii Orientali. Raport Fond Geologic I.G.R., 66 p.
Săndulescu M., Bădescu D., Popescu O., Băceanu I., 1998, Harta geologică a României, scara 1:50,000, foaia 81a-Tg. Ocna.
Teisseyre W., 1897, Zur Geologie der Bacauer Karpathen. Jahrb. d.k.k. Geol. R-A, 47, 702-703.