Facies de Gresten

1.  Statutul numelui:

2.  Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii): (iii) Sinclinalul Holbav; Masivul Postăvaru - Runcu (Compartimentele Cristian şi Braşov cf. Săndulescu, 1964, tabel sinoptic  la p. 386).

3.  Vârsta: Liasic (Hettangian - Toarcian).

4.  Sinonimie: “Liasicul” (Vîlceanu, 1960, p. 122); “Facies de Gresten” (Semaka, 1962, pe harta geologică însoţitoare);  “facies de Gresten” (Săndulescu, 1964, tabel sinoptic la p. 386; 1966, p. 184);  “Facies de Gresten” (Săndulescu et al., 1972, 1972b, 1972c); “Faciesul de Gresten” (Patrulius, în Patrulius et al., 1980, p. 3).

5.  Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii): (i) Zona Vulcan - Codlea; (ii) Harta geologică 1:200,000, foaia 28-Braşov (Patrulius et al., 1967; 1968a); Harta geologică 1:50,000, foile 94d-Codlea (Săndulescu et al., 1972), 110b-Zărneşti (Săndulescu et al., 1972b), 111a-Braşov (Săndulescu et al., 1972c); (ii) Harta geologică 1:200,000, foaia 28-Braşov, carourile b2, c2, c3; Harta geologică 1:50,000, foile 94d-Codlea, 110b-Zărneşti, 111a-Braşov.   

6.  Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): După Semaka (1962, p. 147-153) rocile constituie trei orizonturi : un orizont inferior gros de 125 m; un orizont mediu gros de 120-180 m; un orizont superior gros de circa 100 m. Săndulescu (1966, p. 184) şi Patrulius et al. (1968, p. 33) citează pe Vîlceanu care a separat de asemenea trei entităţi: Complexul productiv inferior; Complexul efuziv piroclastic; Complexul productiv superior. In Masivul Postăvaru - Runcu Săndulescu (1964, p. 386-387) distinge: un Complex inferior cărbunos cu argile refractare; Complexul gresiilor spatice; Complexul superior şistos-grezos. In împrejurimile Braşovului Faciesul de Gresten este dominat de roci detritice: “argilă, silt, nisip cuarţo-micaceu, la care se adaugă material vulcano clastic cu dezvoltare mai importantă la vest (Holbav - Colonia 1 Mai). Materialul gravelitic este rar, de obicei sub formă de mici galeţi de cuarţ dispersaţi în argile sau gresii. Participarea carbonaţilor este cu totul subordonată, aproape numai ca ciment în unele nivele de grosime redusă din succesiunea rocilor detritice sau formând cochiliile fosilelor (de culoare albă, în depozitele argilo-siltice de culoare închisă). Este de subliniat abundenţa micei albe în nivelele cu gresii cuarţoase de culoare deschisă, unele şi cu ciment carbonatic, o trăsătură distinctivă în raport cu gresiile similare din baza celui de-al doilea ciclu de sedimentare...” (Patrulius, în Patrulius et al., 1980, p. 3). Vîlceanu (1960, p. 122-123) identifică în zona Codlea (cu dezvoltare îndeosebi la Holbav) patru complexe litologice:

- Complexul productiv inferior (de peste 300 m grosime)

- Complexul efusiv-piroclastic (de 80-120 m grosime)

- Complexul productiv superior

- Complexul gresos.

7.  Referinţa tip (i); Alte referinţe (ii): (i) Săndulescu (1966, p. 184); (ii)  Jekelius (1927, p. 55-59); Semaka (1962, p. 131-154).

8.   Limite:

9. Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii): (i) Dinoflagellate, alge monocelulare eurihaline în anumite nivele argiloase.

10. Mediul depoziţional: Cel puţin o parte a depozitelor sunt marine. Patrulius (în Patrulius et al., 1980, p. 4) arată că “este vorba de sedimente deltoice etalate pe o platformă superficială, cu depuneri de detritus vegetal şi argilă în depresiunile dintre acumulările de nisipuri”.

11. Corelări: