1. Statutul numelui: Valid.
2. Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii): (iii) Pânza de Tarcău, Pânza Cutelor Marginale.
3. Vârsta: Eocen (Lutetian).
4. Sinonimie: “ Strate (argile roşii) de Strujinoasa“ (Joja, 1960, p. 13); “Orizontul Stratelor de Strujinoasa“ (Joja et al, 1963, p. 224; 1968a, p. 41).
5. Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii): (i) Cursul inferior al Pârâului Strujinoasa (afluent pe dreapta al p. Putna), la circa 80 m aval de confluenţa cu P. Alb (Joja, 1960, p. 13) (la sud de Gura Putnei) (v. harta în Joja et al., 1963). Alte iviri semnificative: pârâul Putna, la 1 km amonte de confluenţa cu p. Glodului în dreptul pârâului Lutu Roşu şi la 400 m amonte de stânca Sălătrucului; (ii) Harta geologică 1: 200,000, foaia 5-Rădăuţi, (Joja et al., 1968; 1968a).
6. Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): Joja (1960, p. 13) dă următoarea descriere: “un pachet de strate de 10-20 m, constituit dintr-o alternanţă deasă de argile roşii şi verzi…, bun reper stratigrafic deschis, spre exemplu aproape de gura pîrîului Falcăuţu, pe afluentul stâng al său, pe V. Sucevei, la SW de gura pîrăului Ascunsu Mare, apoi la fundul Putnei, pe ramura de NNW-SSE a pîrîului Strigoaiei, la confluenţa cu cealaltă ramură a lui precum şi pe acesta, pe P. Oglinda, P. Timoteiu, P. Haşca, P. Runcu, etc.“
Stivă sedimentară de 5-20 m grosime (grosimile mai mari către marginea estică a Pânzei de Tarcău), constituită din alternanţe dese de argile foioase, roşii şi verzi, în pachete de 10-15 cm grosime (Joja et al, 1968a, p. 41, 44).
In zonele vestice ale faciesului de Tarcău acest orizont lipseşte. După Săndulescu et al. (1989, p. 49) Stratele de Strujinoasa reprezintă o secvenţă de 5-20 m (rar 40-60 m) de fliş de tipul strate cu hieroglife, cu argile roşii şi verzi care alternează cu gresii silicioase verzi, în strate centimetrice. Gresiile prezintă numeroase hieroglife pe feţele inferioare. Argilele participă uneori în proporţie mai mare decât gresiile, îndeosebi către partea superioară a stivei, iar argilele roşii pot fi mai frecvente decât cele verzi. Subordonat apar siltite micacee roşii şi verzi şi calcare argiloase (= marnocalcare) cenuşii-albicioase, cu fucoide mici.
7. Referinţa tip (i); Alte referinţe (ii): Joja (1960, p. 13)
8. Limite: Limita inferioară a Stratelor de Strujinoasa este la contactul cu Stratele de Viţeu (Joja et al., 1968a, p. 44) sau cu Calcarul de Pasieczna (în Skibele Externe şi în petecele de rabotaj din sectorul Valea Sucevei-Valea Trotuşului). Limita superioară este la contactul cu Stratele de Bisericani.
9. Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii): Joja et al. (1963, p. 236-237) citează microfaună a Zonei Spiroplectammina şi Recurvoides.
10. Mediul depoziţional: Marin.
11. Corelări: Stratele de Strujinoasa sunt echivalente stratigrafic cu partea inferioară a Stratelor de Plopu din Pânza de Tarcău.
Literatura citată
Joja T., 1960, Contribuţii la cunoaşterea stratigrafiei şi tectonicii Flişului Extern din jurul comunei Brodina şi de la fundul pîrîului Putna (Raionul Rădăuţi). Bul. Inst. Petr. Gaze, Geol., 6, 9-22.
Joja T., Cosma Viorica, Dumitrescu Zorela, 1963, Orizonturile flişului extern dintre Suceava şi Suceviţa şi conţinutul lor micropaleontologic. Asoc. geol. carpato-balcan., Congr. V, vol III/1, Comunicări ştiinţifice Secţia II : Stratigrafie, 221-247.
Joja T., Alexandrescu Gr., Bercia I., Mutihac V., Dimian M., 1968, Harta geologică a României, scara 1:200,000, foaia 5-Rădăuţi.
Joja T., Alexandrescu Gr., Bercia I., Mutihac V., 1968a, Harta geologică a României, scara 1:200,000, foaia 5-Rădăuţi. Notă explicativă, 63 p.
Săndulescu M., Rădulescu D., Krautner H., Borcoş M., Stanciu C., Ştefănescu M., Micu M., 1989, Sinteza geologică a Carpaţilor Orientali. Raport Fond Geologic I.G.R.
Săndulescu M., Ştefănescu M., Micu M., 1989, Lexiconul litostratigrafic al formaţiunilor cretacice, paleogene şi miocene din Carpaţii Orientali. Raport Fond Geologic I.G.R., 66 p.