Stratele de Plopu

1.  Statutul numelui: Valid, formal.

2.  Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii): (iii) Pânza de Tarcău, Petece de rabotaj (Manachia, Târgu Ocna).  

3.  Vârsta: Eocen (Lutetian-Priabonian).      

4.  Sinonimie: Éocène supérieur marneux (Couches de Plopu)" (Atanasiu, 1943, p. 154); "strate de Plopu" (Băncilă, 1958, p. 260, pentru sectorul Homorâciu); "strate de Plopu" (Băncilă, 1958, p. 272, pentru sectorul Moldoviţa); "Faciesul stratelor de Plopu" (Joja et al., 1968b, p. 20); "Formaţiunea de Plopu" (Grasu et al., 1988, p. 118); "Stratele de Plopu" (Ionesi, 1957, p. 378; Dumitrescu et al., 1970b, p. 40).

5.  Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii): (i) Pârâul Plopu, afluent pe stânga al Trotuşului; (ii) Harta geologică 1: 200,000, foile 13-Piatra Neamţ, (Mirăuţă, 1968; Joja et al., 1968b), 21-Bacău, (Dumitrescu et al., 1968; 1970a), 29-Covasna, (Dumitrescu et al., 1968; 1970b), 36-Ploieşti, (Motaş et al., 1967; Săndulescu et al., 1968). 

6.  Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii):  Stratele de Plopu sunt caracterizate drept fliş argilo-grezos de tipul stratelor cu hieroglife (Dumitrescu et al., 1970a, p. 36; 1970b, p. 40). Profilul din p. Plopu, măsurat de Grasu et al. (1988, p. 118-121 şi fig. 70 la p. ), de 151 m grosime,  are în bază un pachet de argile reiate, roşii şi verzi, urmat de o succesiune monotonă alcătuită din alternanţe de gresii fine, granoclasate, moi, verzui-albăstrii în spărtură şi argile ori silturi argiloase cenuşii-verzui. Raportată la grosimea întregii stive, participarea gresiilor este de 20% iar a argilelor şi silturilor de 80%. Gresiile sunt mai frecvente pe primii 24 m din baza succesiunii şi au cel mai frecvent grosimi de 10-20 cm, iar cele fin granulare au 10-50 cm grosime. Prezenţa argilelor reiate, roşii şi verzi, constituie un element distinctiv al Stratelor de Plopu, în raport cu Stratele de Podu Secu.

7.  Referinţa tip (i); Alte referinţe (ii): (i) Atanasiu (1943, p. 154-156); (ii) Grasu et al. (1988, p. 118-121).

8.  Limite: In cuprinsul Pânzei de Tarcău din sectorul Valea Sucevei-Valea Moldovei limita inferioară se află la contactul cu Stratele de Miclăuşa (în Digitaţia Vama), cu Gresia de Moldoviţa şi cu Gresia de Scorbura (în Digitaţia de Frasin) şi cu Calcarul de Pasieczna (în Digitaţia Voroneţ). In sectorul Valea Bistriţei-Valea Trotuşului-Munţii Oituzului-Munţii Vrancei limita inferioară a Stratelor de Plopu este la contactul cu Stratele de Ciunget (în Digitaţia Ciunget), cu Stratele de Tazlău (în Digitaţia Tazlău) şi cu Stratele de Leşunţ (în Digitaţia de Leşunţ). In Munţii Buzăului, în Sinclinalul Vineţişu, baza stratelor de Plopu este la contactul cu Stratele de Ciunget. Limita superioară este la contactul cu Marnele cu globigerine ± Gresia de Lucăceşti.  

9.  Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii): Foraminifere de tip Eocen superior (Ionesi, 1957, p. 379).

10.  Mediul depoziţional: Marin, turbiditic, cu adâncimi de 800 m (Bădescu, 1998, p. 193).          

11.  Corelări: Stratele de Plopu se corelează cu  Stratele de Bisericani din petecele de rabotaj şi din Pănza Cutelor Marginale. Ele au drept echivalent în părţile interne ale Pânzei de Tarcău Stratele de Podu Secu.