1. Statutul numelui: Valid.
2. Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii): (ii) Include membrul Gresia de Alunu; (iii) Pânza Cutelor Marginale (Digitaţia Horaiţa-Doamna; Digitaţia de Buciaş din zona Oituz-Vrancea), Moldavide.
3. Vârsta: Paleocen-Ypresian.
4. Sinonimie: non "conglomerate de Piatra uscată" (Dumitrescu, 1959, din Dumitrescu, 1963, p. 69); "Stratele de Piatra Uscată" (Dumitrescu, 1963, p. 70; 1958, Harta geologică 1: 100,000, foaia Bîrseşti); "Formaţiunea de Piatra Uscată" (Grasu et al., 1988, p. 86); "Couches de Piatra Uscată" (Săndulescu et al., 2006, p. 22).
5. Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii): (i) Versantul vestic, spre Valea Tişiţei Mari al Dealului Piatra Uscată, la sud de Valea Putnei de Vrancea (la vest şi nord de Muntele Coza); (ii) Dumitrescu, 1958, Harta geologică 1: 100,000, foaia Bîrseşti; Spre nord aflorează pe Valea Caşinului, pe p. Buciaş, afluent stâng al Văii Caşinului (în Anticlinalul Măgura Caşinului) (Dumitrescu et al., 1970a, p. 42); Harta geologică 1: 200,000, foile13-Piatra Neamţ, caroul b2 (Mirăuţă, 1968; Joja et al., 1968b), 21-Bacău, caroul d3 (Dumitrescu et al., 1968; 1970a), 29-Covasna, (Dumitrescu et al., 1968; 1970b); Harta geologică 1: 50,000, foile 35d-Crăcăoani (Micu, 1976a), 81c-Mănăstirea Cașin (Săndulescu et al., 1994).
6. Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): Dumitrescu (1963, p. 70) dă următoarea descriere: "Stratele de Piatra Uscată sunt constituite din gresii silicioase albicioase, marnocalcare cenuşii, argile cenuşii cu patină ruginie de oxizi de fier şi argile verzi, mai rar roşii". Dumitrescu et al. (1970a, p. 42) menţionează că în baza Stratelor de Piatra Uscată se intercalează gresii silicioase verzi (Gresia de Alunu). Stratele de Piatra Uscată aparţin faciesului estic, de Buciaş, al Pânzei Cutelor Marginale (Dumitrescu (1963, p. 70). Săndulescu et al. (1989, p. 35) descriu Stratele de Piatra Uscată ca o stivă de 100-150 m grosime, de culoare cenuşie, constituită din roci marno-argiloase cu alteraţie ruginie, în care se intercalează gresii silicioase cenuşii şi calcare argiloase (= marno-calcare). Spre partea superioară a stivei apar rar argile roşii, subţiri. Spre baza succesiunii este uneori prezentă o gresie cuarţoasă verzuie (Gresia de Alunu), iar către mijlocul stivei apar microconglomerate cu fragmente de şisturi verzi. Grasu et al. (1988, p. 86-91) descriu din p. Runcu, afluent pe dreapta al p. Cuejdiu (pe Harta geologică 1: 200,000, foaia 13-Piatra Neamţ; Harta geologică 1: 50,000, foaia 35d-Crăcăoani; harta geologică în Mirăuţă et Mirăuţă, 1964) o stivă de 35 m grosime de biosparite, uneori nisipoase, în strate de până la 1 m grosime; roci dure, rubanate, cu abundenţi spiculi de spongieri, cu adaos de epiclaste de până la 50% (gaize-spongolite); gresii albe, kliwiforme, cu glauconit (maximum 7% glauconit); argile cenuşii-verzui în strate de până la 2 m grosime.
7. Referinţa tip (i); Alte referinţe (ii): Dumitrescu (1963, p. 70).
8. Limite: In Semifereastra Bistriţei (Bistriţa-Rîşca), pe p. Runcu, afluent al Cuejdiului limita inferioară se află la contactul cu Formaţiunea de Izvor. Limita superioară este la contactul cu Formaţiunea de Jgheabul Mare. In Valea Caşin-Valea Buciaş (Munţii Vrancei) limita inferioară se află la contactul cu Stratele de Caşin Superioare, iar limita superioară la contactul cu Stratele de Buciaş (Săndulescu et al., 2006). In sectorul Valea Bistriţei-Valea Trotuşului limita inferioară este la contactul cu Stratele de Runcu iar cea superioară la contactul cu Stratele de Jgheabu Mare (Săndulescu et al., 1989, Schema stratigrafică).
9. Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii): Microfaună (Zona Spiroplectammina spectabilis), palinofacies cu dinoflagellate (Biozona Apectodinium augustum)( Săndulescu et al., 2006, p. 28-29).
10. Mediul depoziţional: Marin cu adâncimi de 850 m (Bădescu, 1998, p. 193).
11. Corelări: Stratele de Piatra Uscată sunt echivalente cu Stratele de Straja din Digitaţia de Vaduri a Pânzei Cutelor Marginale din Semifereastra Bistriţei şi din Pânza de Tarcău. Sunt în parte echivalente Gresiei de Tarcău Inferioare din Pânza de Tarcău (Micu, 1987, fig. 14 la p.). In Munţii Vrancei Stratele de Piatra Uscată din Digitaţia de Buciaş au drept echivalent în Digitaţia de Greşu dinspre vest Stratele Tisaroide. Spre deosebire de Stratele de Straja din Pânza de Tarcău, Stratele de Piatra Uscată din Semifereastra Bistriţei sunt lipsite de intercalaţii de argile roşii şi prezintă un grad mai scăzut de silicifiere (Micu, 1987, p. 10).
Literatura citată
Bădescu D., 1998, Modelul structural al zonei externe a flişului din Carpaţii Orientali (partea centrală şi nordică) şi paleogeografia palinspastică la nivelul Senonianului şi Paleogenului. Teză, 249p.
Dumitrescu I., 1958, Harta geologică a României, scara 1:100,000, foaia Bârseşti.
Dumitrescu I., 1963, Date asupra structurii flişului miogeosinclinal din Munţii Vrancei (Carpaţii Orientali). A.G.C-P, Cong. V, IV, Comunic. şt., secţ. III, Tectonică, 65-81.
Dumitrescu I., Mirăuţă O., Săndulescu M., Ştefănescu M., Bandrabur T., 1968, Harta geologică a României, scara 1:200,000, foaia 21-Bacău.
Dumitrescu I., Săndulescu M., Bandrabur T., Săndulescu Jana, 1968, Harta geologică a României, scara 1: 200,000, foaia 29-Covasna.
Dumitrescu I., Săndulescu, M., Mirăuţă, O., Bandrabur, T., 1970a, Harta geologică a României, scara 1:200,000, foaia 21-Bacău, Nota explicativă 74 p.
Dumitrescu I., Săndulescu M., Bandrabur T., 1970b, Harta geologică a României, scara 1: 200,000, foaia 29-Covasna. Notă explicativă, 80 p.
Grasu C., Catană C., Grinea D., 1988, Flişul carpatic. Petrografie şi consideraţii economice. Ed. Tehnică, 208 p.
Joja T., Mirăuţă Elena, Alexandrescu Gr., 1968b, Harta geologică a României, scara 1:200,000, foaia 13-Piatra Neamţ, Notă explicativă, 45 p.
Micu M., 1976a, Harta geologică a României, scara 1:50,000, foaia 35d-Crăcăoani.
Micu M.C., 1987, Studiul geologic al flişului şi molasei din regiunea Valea Horaiţa-Pângăraţi-Săvineşti. Rezumat Teză, 27 p.
Mirăuţă O., 1968, Harta geologică a României, scara 1:200,000, foaia 13-Piatra Neamţ.
Mirăuţă O., Mirăuţă Elena, 1964a, Flişul cretacic şi paleogen din valea Cuejdiului şi valea Horaiţei. D. S. Inst. Geol., 50,1, 131-146.
Mirăuţă O., Mirăuţă Elena, 1964b, Structura geologică a molasei miocene dintre valea Bistriţei şi Tazlău. D. S. Inst. Geol., 49, 1, 67-76.
Mirăuţă O., Mirăuţă Elena, 1964c, Faciesurile si tectonica molasei miocene din anticlinalul fals Almaşu (N Piatra Neamţ). D. S. Inst. Geol., 49, 2, 137-146.
Săndulescu M., Rădulescu D., Krautner H., Borcoş M., Stanciu C., Ştefănescu M., Micu M., 1989, Sinteza geologică a Carpaţilor Orientali. Raport Fond Geologic I.G.R.
Săndulescu M., Ştefănescu M., Micu M., 1989, Lexiconul litostratigrafic al formaţiunilor cretacice, paleogene şi miocene din Carpaţii Orientali. Raport Fond Geologic I.G.R., 66 p.
Săndulescu M., Bădescu D., Mărunțeanu Mariana, Băceanu I., 1994, Harta geologică a României, scara 1:50,000, foaia 81c-Mănăstirea Cașin.
Săndulescu M., Antonescu E., Brotea D., Ionescu Ana, Platon E., Strusievici Elena., 2006, Contributions biostratigraphiques sur les formations cretacees et paleogenes de la region Valea Putnei – Valea Caşinului (Monts du Vrancea). Rom. Jour. Stratigraphy, 79, 21-54.