1. Statutul numelui: Acceptat.
2. Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii): (i) Membru al Formaţiunii de Crişul Alb; (iii) Apusenidele Sudice (Unitatea de Crişul Alb).
3. Vârsta: Tithonian superior-Valanginian (Berriasian superior-Valanginian după Patrulius et al., 1976, p. 76).
4. Sinonimie: “Complexul silicios violaceu” (Bordea, 1972, p. 9); “siliceous violet complex” (Patrulius et al., idem, p. 75).
5. Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii): (i) Localitatea tip neprecizată, la izvoarele Crişului Alb sau în zona Grohot-Tomnatec; (ii) Valea Crişului Alb (afluentul Valea Orziştei) (v. Harta geologică 1:50,000 în Bordea, 1972); Harta geologică a României, 1:200,000, foaia 17-Brad, caroul c4 (Bleahu et al., 1967; 1968); Harta geologică a României, 1:50,000, foaia 73b-Blăjeni (Bordea et Constantinescu, 1975).
6. Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): Lupu et Lupu (1964, p. 202) descriu “un complex de culoare predominant violacee, constituit din alternanţe de jaspuri cu argile şi marnocalcare. In pachet apar şi câteva nivele de tufuri porfiritice. Partea superioară a complexului este reprezentată prin marnocalcare cenuşii, verzui, în strate de 3-6 cm grosime, cu laminaţie oblică de curent la partea superioară a stratelor. Grosimea acestui pachet este de aproximativ 120 m”. Bordea (idem, p. 9-10) completează descrierea cu aspectele acestei unitîţi litostratigrafice în Valea Crişului Alb. Menţionează argilie violacee şi verzui în alternanţă cu jaspuri şi radiolarite roşii, intercalaţiii subţiri de marnocalcare, intercalaţii de 2-5 m grosime de cinerite bazice (80 m aval de confluenţa Crişului Alb cu afluentul Valea Albă). Către partea superioară, succesiunea, groasă de 250 m în zona ei de maximă extindere, pe Valea Crişului Alb, conţine frecvent intercalaţii de şisturi argiloase cenuşii şi bancuri de calcarenite (la limita superioară, sub gresiile silicioase, dure).
7. Referinţa tip (i); Alte referinţe (ii): (i) Lupu et Lupu (ibidem); (ii) Bordea (ibidem).
8. Limite: Limita inferioară este la contactul cu Complexul Calcarenitic al Formaţiunii de Crişul Alb. După Patrulius et al. (idem, p 75) limita inferioară este la contactul cu Formaţiunea de Străuţi. Limita superioară este la contactul cu Stratele de Căbeşti, sub gresiile silicioase, dure care aflorează în Valea Crişului Alb, la 200 m aval de confluenţa cu Valea Orziştei.
9. Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii): (i) Marnocalcarele verzui şi brun-roşcate (care aflorează pe Crişul Alb amonte de confluenţa cu Valea Orziştei) conţin tintinide (Calpionella alpina, C. elliptica, Tintinnopsella).
10. Mediul depoziţional:
11. Corelări:
Literatura citată
Bleahu M., Savu H., Borcoş M., 1967, Harta geologică a României, scara 1:200,000, foaia 17-Brad.
Bleahu M., Borcoş M., Savu H., 1968, Harta geologică a României, scara 1:200,000, foaia 17-Brad, Notă explicativă, 60 p.
Bordea S., 1972, Date noi stratigrafice şi tectonice în zona Grohot-Tomnatec (Munţii Metaliferi). D.S. Inst. Geol., 58, 5, 5-21.
Bordea S., Constantinescu R., 1975, Harta geologică a României, scara 1:50,000, foaia 73b- Blăjeni.
Lupu M., Lupu Denisa, 1964, Asupra dislocaţiilor rupturale din partea de NW a fosei Metaliferilor. D. S. Inst. Geol., 50, 1, 201-207.
Patrulius D., Neagu T., Avram E., Pop G., 1976c, The Jurassic-Cretaceous boundary beds in Romania. AN 50, 71-125.