Stratele de Hoia

1.  Statutul numelui:

2.  Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii): (ii) Formaţiunea cuprinde doi membri: Calcarul de Hoia şi Stratele de Ciumîrna (Popescu, 1978, p. 106); (iii) Depresiunea Transilvaniei.

3.  Vârsta: Priabonian.

4.  Sinonimie: “Hoia Formation” (Popescu, 1976, p. 124; 1978, p. 106); “Hoia Beds” ( Popescu et al., 1978, p. 337 şi fig. 7 la p. 338); “Stratele de Hoia” (Popescu, 1979, p. 9 şi Tab. 1 la p.).

5.  Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii): (i) Dealul Hoia, Valea Popeşti lângă Baciu, Valea Berecoaia (în aria Gilăului); Satul Ciglean, satul Stîna (în aria Mezeş) (Popesccu, 1978, p. 106); (ii) Harta geologică 1: 200,000, foaia 10-Cluj (Dumitrescu, 1968; Saulea et al., 1967).

6.  Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): Formaţiunea este constituită dintr-o parte inferioară - Calcarul de Hoia şi una superioară - Stratele de Ciumîrna. Calcarul de Hoia prezintă zonare facială care a fost descrisă de Popescu (1979, p. 10-11). De la litoral spre larg autorul a identificat: Faciesul nisipurilor cu miliolide, nummuliţi, moluşte şi corallinacee; Faciesul recifal; Faciesul mâlurilor terigen-carbonatice cu miliolide, nummuliţi şi briozoare. Aceste faciesuri au fost identificate în aria Mezeşului (Valea Ciumărna; între Stîna şi Treznea; la Hadiş; între Sîngeorgiu de Mezeş şi Bazna; între Brebi şi Ciglean). In aria Gilăului sunt citate între Mera şi Huedin şi la Mănăştur-Cluj. Faciesul litoral este prezent şi în aria Prelucii. Faciesul litoral are caractere faciale tipice în bazinul Văii Ciumîrna. In aria Prelucii prezintă două subfaciesuri: arenito-ruditic cu corallinacee, nummuliţi, moluşte şi subfaciesul cu nummuliţi, moluşte şi foraminifere bentonice. Faciesul recifal apare discontinuu în aria Mezeş şi Gilău, şi conţine colonii de corali circulare, groase de până la 0,5 m, concentrate într-o bandă de sub 1 km lăţime. Către larg acest facies conţine o bandă lată de sute de metri până la 2 km, de sedimente perecifale. Faciesul mâlurilor terigen-carbonatice este pelitic, siltic, cu intercalaţii locale de marne cu miliolide, crustacee, briozoare, nummuliţi. Grosimea lui este de 0,5-1,5 m. Membrul superior al Stratelor de Hoia este reprezentat de Stratele de Ciumîrna (Rusu 1974, citat de Popescu, 1978, p. 106) în aria Mezeş. In nordul acestei arii şi în vestul ariei Preluca membrul superior al Stratelor de Hoia este Calcarul de Ciglean. Rusu et Drăgănescu (1976, p. 154-160) descriu faciesurile Stratelor de Hoia, distribuţia lor zonală şi semnificaţia genetică, în ariile Mezeşului şi Prelucii.

7.  Referinţa tip (i); Alte referinţe (ii): (i) Koch (1880, citat de Popescu, 1978, p. 106); (ii) Popescu (1978, p. 106).

8.  Limite: Limita inferioară este la contactul gradat cu Marnele de Brebi. Tranziţia este descrisă de Popescu et al. (1978, p. 335-336). Limita superioară este la contactul cu Stratele de Mera, cu Formaţiunile de Curtuiuş şi Ciocmani (Popescu, 1979, tab. 1;  Popescu et al., 1978, fig. 7 la p. 338; Popescu, 1978, p. 106). Stratele de Ciumîrna vin în contact cu Formaţiunea de Curtuiuş din aria Mezeşului.

9.  Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii):

10.  Mediul depoziţional:

11.  Corelări: Echivalentul Stratelor de Hoia în aria Mezeşului este Calcarul de Ciglean (Popescu, 1978, p. 106).