Calcarul de Bucea

1.  Statutul numelui: Formal.

2.  Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii): (i) Seria de Bihor. Membru al Formaţiunii de Crişul Repede; (iii) Munții Apuseni de Nord – Unitatea de Bihor.

3.  Vârsta: Anisian superior.

4.  Sinonimie: “vermiculated limestones” (Patrulius în Patrulius et al., 1971, fig. 4 la p. 57); “le Calcaire de Bucea” (Patrulius, 1976, p. 50); “calcarul de Bucea (= calcarul de Gutenstein, după Hofman, citat de Szontagh, 1901)” (Patrulius, în Ianovici et al., 1976, p. 127); “The Bucea Limestone” (Patrulius, în Patrulius et al., 1979, p. 3); “The Gutenstein Limestone” (Mantea, 1985, p. 15); “Calcare stratificate negre, în parte vermiculate şi bituminoase” (pe Harta geologică 1:50,000, foaia 41a-Remeţi); “Calcare negre (calcar de Gutenstein)” (pe Harta geologică 1:50,000, foaia 56a-Pietroasa); “Calcare negre – Calcar de Gutenstein” (pe Harta geologică 1:50,000, foaia 56b-Poiana Horea); “Calcare negre vermiculare – calcar de Bucea” (pe Harta geologică 1:50,000, foaia 40b-Zece Hotare).

5.  Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii): (i) Valea Şoimului, afluent drept al Crişului Repede, la Bucea (Patrulius în Patrulius et al., 1971, fig. 4 la p. 57). (ii) Munţii Pădurea Craiului, Munţii Bihorului. Harta geologică a României, 1:200,000, foaia 9-Șimleul Silvaniei, carourile c2, c3 (Lupu et al., 1967; Patrulius et al., 1968c) ; foaia 17-Brad, carourile a3, a4 (Bleahu et al., 1967, 1968); Harta geologică a României, 1:50,000, foile 40b-Zece Hotare, (Bordea et al., 1986), 41a-Remeţi, (Patrulius et al., 1973), 56a-Pietroasa (Bleahu et al., 1985), 56b-Poiana Horea (Bleahu et al., 1980).

6.  Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): (i) După Patrulius (în Ianovici et al., idem, p. 127) Calcarul de Bucea este constituit din “calcare micritice şi microsparitice cenuşiu închis-albăstrui până la negre, mai rar cenuşiu deschis sau cu tentă de alteraţie gălbuie, uneori şi violacee, stratificate în lespezi şi în bancuri de 20-30 cm, deseori vermiculate, cu feţe de separaţie noduloase acoperite de o peliculă de argilă roşcată, gălbui-portocalie sau verzuie, mai mult sau mai puţin siltică-micacee; cu intercalaţii de calcare, în plăci (2-5 cm) puţin marnoase, uneori şi siltice, cu feţe de separaţie netede; cu ripplemarks sporadice (valea Şoimului-Bucea) şi pe alocuri cu convoluţiuni datorate alunecărilor submarine. Această formaţiune are până la 500 m grosime (250 m pe profilul tip din valea Şoimului-Bucea)”. Calcarele sunt micrite şi pelmicrite cu slab conţinut de argilă, prezintă frecvent bioturbaţii (cauza aspectului vermiculat). Pe alocuri, către partea superioară a Calcarului de Bucea apar packstone şi grainstone cu numeroase bioclaste de crinoide. In zona Cărmăzan-Roşia din vestul Pădurii Craiului sub Dolomitele Superioare sunt prezente local calcare negre în plăcuţe subţiri; (ii) In unele zone Calcarul de Bucea are intercalaţii groase de dolomite (Patrulius în Patrulius et al., 1979, p. 4). In Grabenul Someşului Cald Mantea (idem, p. 16) menţionează alternanţe de dolomite şi calcare, în care grosimea dolomitelor variază între 15 şi 150 m.

7.  Referinţa tip (i); Alte referinţe (ii): (i) Patrulius (în Ianovici et al., idem, p. 127); (ii) v. Sinonimie.

8.  Limite: Limita inferioară este la contactul cu Dolomitele Inferioare. Limita superioară este la contactul cu Dolomitele Superioare.

9.  Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii): Patrulius (în Ianovici et al., idem, p. 128) prezintă răspândirea faunelor şi florelor din cuprinsul Calcarului de Bucea: foraminifere calcitornellide, Meandrospira dinarica, Dadocrinus (la partea superioară a stivei). Costatoria costata este prezentă în jumătatea inferioară a stivei la est de Damiş şi la Bucea. La Valea Şoimului această specie constituie lumaşel (Patrulius et al., 1971, idem, p. 56). Sunt citate variate dasicladacee (Physoporella pauciforata, Oligoporella pilosa, Diplopora hexaster, Macroporella perforatissima, M. alpina, Teutloporella peniculiformis) prezente către partea superioară a succesiunii (Popa et Dragastan , 1973, citaţi de Patrulius et al., 1979, idem, p. 4). In Grabenul Someşului Cald Mantea (idem, p. 16) a identificat o bogată microfaună cu foraminifere şi alge dasicladacee. In zona Cărmăzan-Roşia calcarele negre conţin gasteropode mici şi columnalii de Dadocrinus (Patrulius în Patrulius et al., 1971, idem, p. 37). In împrejurimila localităţii Lorău sunt citate Meandrospira dinarica, columnalii de Dadocrinus, Physoporella pauciforata, P. dissita, Oligoporella.

10.  Mediul depoziţional: Lagună protejată, puţin adâncă, cu vegetaţie subacvatică. Bleahu et al. (1981, p. 9) menţionează că la finele acumulării Calcarului de Bucea au avut loc alunecări ale stivei sedimentare, rezultănd cute iuntraformaţionale acoperite ulterior de dolomitele superioare acumulate rapid.

11.  Corelări: După Patrulius (ibidem) Calcarul de Bucea este o varietate a Calcarului de Gutenstein din Alpi.