1. Statutul numelui: Valid.
2. Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii): (i) Membru al Gresiei de Tarcău; (iii) Pânza de Tarcău.
3. Vârsta: Limita Ypresian-Lutetian.
4. Sinonimie: "Orizontul de argile roşii şi verzi" (Ionesi, 1957, p. 377); "Complexul argilos mediu" (Săndulescu et al., 1962, p. 125); "Stratele de Giurgiu-Ghelinţa" (Săndulescu et Săndulescu, 1964a, p. 96).
5. Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii): (i) Localitatea şi valea Ghelinţa, la NE de Covasna şi Muntele Giurgiu, de la est de Comandău (pe Harta geologică 1: 200,000, foaia 29-Covasna şi hărţile din Săndulescu et al., 1962 şi Săndulescu et Săndulescu, 1964); (ii) Cursul superior al Văii Tarcău (Ionesi, 1957, p. 377-378); partea de NV a Munţilor Buzăului şi de SV a Munţilor Vrancei (Săndulescu et al., 1962 cuprinde şi harta bazinului văii Bâsca Mică); Harta geologică 1: 200,000, foaia 29-Covasna (Dumitrescu et al., 1968; 1970b).
6. Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): Stivă de 80-120 m grosime, constituită din alternanţe de argile verzi şi cenuşii, cu gresii calcaroase curbicorticale şi gresii argiloase fin muscovitice, precum şi intercalaţii de argile roşii la diferite nivele, mai frecvent spre bază. In cursul superior al Văii Tarcăului (p. Bolovăniş, p. Uzu) Stratele de Giurgiu-Ghelinţa au 20-60 m grosime şi sunt constituite din argile roşii şi verzi, cu intercalaţii subţiri de gresii cenuşii-verzui (Ionesi, 1957, p. 377).
7. Referinţa tip (i); Alte referinţe (ii): Săndulescu et Săndulescu (1964, p. 96); Săndulescu et al., 1989, p. 53).
8. Limite: Limita inferioară este la contactul cu Gresia de Tarcău Inferioară. Limita superioară este la contactul cu Gresia de Tarcău Superioară.
9. Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii):
10. Mediul depoziţional: Marin, cu adâncimi de 1200 m (Bădescu, 1998, p. 193).
11. Corelări:
Literatura citată
Bădescu D., 1998, Modelul structural al zonei externe a flişului din Carpaţii Orientali (partea centrală şi nordică) şi paleogeografia palinspastică la nivelul Senonianului şi Paleogenului. Teză, 249p.
Dumitrescu I., Săndulescu M., Bandrabur T., Săndulescu Jana, 1968, Harta geologică a României, scara 1: 200,000, foaia 29-Covasna.
Dumitrescu I., Săndulescu M., Bandrabur T., 1970b, Harta geologică a României, scara 1: 200,000, foaia 29-Covasna. Notă explicativă, 80 p.
Ionesi L., 1957, Contribuţii la studiul Paleogenului din valea superioară a Tarcăului. An. Şt.Univ.Al. I. Cuza, Iaşi, 3/1-2, 376-386.
Săndulescu M., Săndulescu Jana, Kusko M., 1962, Structura geologică a părţii de NW a Munţilor Buzăului şi a părţii de SW a Munţilor Vrancei. D. S. Inst. Geol., 48, 121-138.
Săndulescu M., Săndulescu Jana, 1964a, Cercetări geologice în regiunea Breţcu-Ojdula şi Comandău. D. S. Inst. Geol., 50, 2, 383-401.
Săndulescu M., Rădulescu D., Krautner H., Borcoş M., Stanciu C., Ştefănescu M., Micu M., 1989, Sinteza geologică a Carpaţilor Orientali. Raport Fond Geologic I.G.R.
Săndulescu M., Ştefănescu M., Micu M., 1989, Lexiconul litostratigrafic al formaţiunilor cretacice, paleogene şi miocene din Carpaţii Orientali. Raport Fond Geologic I.G.R., 66 p.