1. Statutul numelui:
2. Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii): (i) Cluj Group (Popescu et al., 1978, fig. 1 la p. 298); Seria Marină Superioară (Răileanu et Saulea, 1956, p. 286; Vlaicu-Tătărîm, 1963, p. 62); (ii) v. Vlaicu-Tătărîm (1963, p. 70) pentru membrii din alcătuirea formaţiunii, după opiniile diferiţilor autori; (iii) Partea de NV a Depresiunii Transilvaniei.
3. Vârsta: Eocen superior (Priabonian = Ledian).
4. Sinonimie: “Stratele de Cluj - β) Orizontul calcarului grosier superior” (Răileanu et Saulea, 1956, p. 287-288); “Stratele de Cluj” (Vlaicu-Tătărîm, 1963, p. 62); “Cluj (Couches....)” (Mateesco, 1956, p. 25-26, cu listă de sinonimii); “Cluj Limestone” (Popescu et al., 1978, p.327); “Calcarul de Cluj” (Popescu, 1979, p. 8).
5. Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii): (ii) Aria Gilăului şi aria Mezeşului (Popescu, 1979, Tab. 1); Harta geologică 1: 75,000, în Răileanu et Saulea (1956); Harta geologică 1: 40,000, în Vlaicu-Tătărîm (1963); Harta geologică 1: 100,000 în Popescu et al. (1978); Harta geologică 1: 200,000, foile 9-Şimleul Silvaniei (Lupu et al., 1967; Patrulius et al., 1968c) , 10-Cluj (Dumitrescu, 1968; Saulea et al., 1967).
6. Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): Formaţiunea, cu grosimi variind între 30-60 m (Răileanu et Saulea, 1956, p. 288) sau 40-45 m (Vlaicu-Tătărîm (1963, p. 65), este constituită “dintr-o alternanţă de calcarenite şi calcirudite scheletale şi pelite marnoase subţiri....pe suprafeţe restrânse se întâlnesc varietăţi recifale bioconstruite (Var, Prodăneşti, Ciumărna, Sîngeorgiu de Mezeş, dl. Golişor-Cluj) sau nodulare (Turbuţa, Brebi, Agrij, Turea)” (B. Popescu, 1979, p. 8). Materialul terigen poate contribui cu până la 30%. Răileanu et Saulea (1956) prezintă aspectul formaţiunii în aria Mezeşului, iar Vlaicu-Tătărîm (1963, p. 62-70) pe cel din aria Gilăului (între Someşul Mic şi Valea Hăşdate). Astfel, Răileanu et Saulea (1956, p. 287-288) identifică în baza succesiunii 10-12 m de calcare oolitice cu intercalaţii de gipsuri, urmate de 4-8 m argile verzui şi numesc acest interval “Orizontul cu gipsurile superioare”. Următorul interval din succesiune este, după aceşti autori, de “Orizontul calcarului grosier superior”. In aria Gilăului Vlaicu-Tătărîm identifică “Orizontul calcarelor oolitice”, lipsit de intercalaţii de gipsuri şi “Orizontul calcarului grosier superior”. Popescu (1979, Tabelul 1); Popescu et al. (1978, p. 324-327) consideră “Orizontul cu gipsurile superioare” al lui Răileanu et Saulea (1956) şi “Orizontul calcarelor oolitice” al lui Vlaicu-Tătărîm (1963) ca unitate litostratigrafică independentă, numindu-l “Gipsurile Superioare”.
7. Referinţa tip (i); Alte referinţe (ii): (i) Hofmann (1879, citat de Popescu et al., 1978, p. 327); (ii) Răileanu et Saulea (1956, p. 287-288); Vlaicu-Tătărîm (1963, p. 62-70); Popescu (1979, p. 8-9, Tabelul 1); Popescu et al. (1978, p. 327-333).
8. Limite: Limita inferioară este la contactul cu Gipsurile Superioare, în aria Gilăului şi cu Stratele de Turbuţa, în aria Mezeşului Popescu (1979, Tabelul 1); v. şi dicuţie privind limitele în Popescu et al. (1978, p. 327). Răileanu et Saulea (1956), Vlaicu-Tătărîm (1963) pun limita inferioară a formaţiunii la contactul cu “Seria argilelor vărgate superioare”. Limita superioară este la contactul cu “Marnele cu Nummulites fabianii” Răileanu et Saulea (1956, p. 288), numite de Vlaicu-Tătărîm (1963, p. 70) “Orizontul marnelor şi calcarelor cu Nummulites fabianii”, şi de Popescu (1979, Tabelul 1) “Nivelul cu N. fabianii”. Popescu et al. ( 1978, p. 298) pun limita la contactul cu Marnele de Brebi.
9. Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii): Vlaicu-Tătărîm (1963, p. 66-69) dă o listă de moluşte, echinoderme, corali. Mateesco (1956, p. 26) prezintă o listă extinsă de faună, inclusiv vertebrate (coaste de Halitherium sp. şi maxilar superior de Crocodilus sp.).
10. Mediul depoziţional: Şelf intern cu mici recifi coraligeni (2-10 m înălţime şi 10-30 m diametru în aria Mezeşului şi doar cruste de 0,3 m înălţime şi 0,5-2 m diametru în aria Gilăului (Popescu, 1979, p. 8, 9, 17).
11. Corelări: Stratele de Cluj se corelează cu partea inferioară a Calcarului de Cozla din aria Prelucii. In aria Mezeşului (zona Jibou) Stratele de Cluj se corelează cu Seria Calcaroasă Recifală (Răileanu et Saulea, 1956, tabel de corelare).
Literatura citată
Dumitrescu I., 1968, Harta geologică a României, scara 1:200,000, foaia 10-Cluj, Nota explicativă, 43 p.
Mateesco St. I., 1956, Cluj (couches de...). In: Macovei et al., 1956, p. 25-26.
Lupu M., Borcoș M., Giușcă R., Bleahu M., 1967, Harta geologică a României, scara 1:200,000, foaia 9-Şimleul Silvaniei.
Patrulius D., Lupu M., Borcoş M., 1968c, Harta geologică a României, scara 1:200,000, foaia 9-Şimleul Silvaniei. Notă explicativă. 46 p.
Popescu B.R., 1979, Sedimentarea carbonatică în nord-vestul Transilvaniei în timpul Eocenului şi Oligocenului. Rezumatul tezei de doctorat. 25 p.
Popescu B., Bombiţă G., Rusu A., Iva Mariana, Gheţa N., Olteanu R., Popescu Daniela, Tăutu Elena, 1978, The Eocene of the Cluj-Huedin area. D. S. Inst. Geol., 64, 4, 295-357.
Răileanu Gr., Saulea Emilia, 1956, Paleogenul din regiunea Cluj şi Jibou (NW Bazinului Transilvaniei). AN, 29, 271-308.
Saulea E., Dumitrescu I., Bombiţă Gh., Marinescu Fl., Borcoş, M., Stancu Iosefina, 1967, Harta geologică a României, scara 1:200,000, foaia 10-Cluj.
Vlaicu-Tătărîm Niţa, 1963, Stratigrafia Eocenului din regiunea de la sud-vest de Cluj. Ed. Acad., 189 p., 19 pl, 1 hartă.