Complexul Calcaro-Dolomitic de Dobromiru și Viroaga

1.  Statutul numelui: Acceptat.

2. Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii): (iii) Platforma Moesică.

3.  Vârsta: Oxfordian-Kimmeridgian.

4. Sinonimie: “Limestone-dolomite Complex (Oxfordian-Kimmeridgian)” (Iordan et al., 1987a, p. 11); “Complex calcaro-dolomitique (Oxfordien-Kimmeridgien)” (Iordan et al., 1987b, p. 21); “Complexul calcaro-dolomitic (Oxfordian-Kimmeridgian)” (Iordan et al., op. cit., p. 11; 1987b, p. 36).

5.  Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii): (i) Forajele 3-Dobromiru (intervalul 640-873,9 m) şi 5-Viroaga (intervalul 267,5-683,5 m), ambele în jud. Constanţa. Harta geologică a României, 1:200,000, foaia 45-Călărași, caroul d4 și foaia 50-Mangalia, caroul a1; Harta geologică a României, 1:50,000, foile 180d+190b-Adamclisi și 191a+191c-Independența+ Negru Vodă.

6. Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): (i) La Dobromiru succesiunea de 233,9 m grosime constă din dolomite masive şi vacuolare, cu sau fără cherturi (în intervalul 873,9-733,8 m), urmate de calcare (intervalul 733,8-640,4 m). Calcarele cenuşii-negricioase şi gălbui sunt biomicrite peletale. Se observă pe alocuri treceri de la calcare micritice la calcare dolomitizate şi la dolomite vacuolare cenuşii, cu fragmente de belemniţi. La Viroaga succesiunea, groasă de 416 m, începe cu 24 m de calcarenite peletale-bioclastice alb-gălbui şi cafenii, cu multe stilolite şi calcare cenuşii-verzui, cu glauconit. Partea superioară a stivei sedimentare este constituită din dolomite cafenii, compacte sau vacuolare, poroase. In secvenţa calcaroasă sunt prezente resturi faunistice fragmentare (bivalve pectinide, entoliide, gasteropode, belemniţi) şi microfaunistice (foraminifere, sclerite de holothurii, ofiuride, spongieri, echinide)7.  Referinţa tip (i); Alte referinţe (ii): (i) Iordan et al. (1987b, p. 21-22 şi 36); (ii) Iordan et al. (1987a, p. 11-13 şi 16).

8. Limite: Limita inferioar

rdan et al. (1987a,ă este la contactul cu Complexul Detritic (? Callovian/Oxfordian) la Dobromiru şi cu Complexul Grezo-Nisipos la Viroaga. Limita superioară se află probabil la contactul cu roci cretacic superioare.

9.  Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii): (i) La Dobromiru există un conţinut sărac în resturi faunistice (belemniţi, brachiopode, Cladocoropsis mirabilis). Calcarele conţin microfaună cu foraminifere, Globochaete, Saccocoma, radiolari calcitizaţi. Asociaţiile sporo-polinice, de dinoflagellate şi acritarche din calcare sunt consemnate în Iordan et al. (op. cit., p. 21-22). Calcarele asociate intervalului dolomitic conţin microfaună pelagică (Spirillina, Ophthalmidium, Protoglobigerina, Globochaete alpina, Lombardia). In firajul Viroaga a fost identificată o asociaţie de sclerite de holothurii cu Hemisphaeracanthus sieboldi, Paracucumarites porosus, Spandelites lehmani, Myriotrochites gracillimus, care indică vârsta oxfordiană (Iordan et al., op. cit., p. 13, 16). Tot aici sunt frecvente foraminifere.

10. Mediul depoziţional: Marin normal şi restrictiv.

11. Corelări: Asociaţiile palinologice sunt de tipil celor din Malm Gamma din SV Germaniei..