Stratele de Bisericani

1.  Statutul numelui:  Valid.

2.  Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii): (ii) Ionesi (1971, p. 98-100) a separat în bazinul Văii Moldovei trei membri: Orizontul argilelor roşii şi verzi; Orizontul argilelor cenuşii-verzui; Orizontul marnelor verzi cu globigerine; (iii) Pânza de Tarcău (partea externă); Pânza Cutelor Marginale; Semifereastra Bistriţa-Rîşca, Petecele de rabotaj din sectorul Valea Sucevei-Valea Moldovei.

3.  Vârsta: Eocen (Lutetian terminal-Priabonian).    

4.  Sinonimie: ”couches de Bisericani” (Atansiu, 1943, p. 168); ”Orizontul stratelor de Bisericani” (Joja et al., 1968a, p. 46).

5.  Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii): (i) Stratotipul se află pe pârâul Bisericani, afluent pe strânga al Bistriţei, azi acoperit de apele lacului de acumulare Vaduri, aval de Pângăraţi (Grasu et al., 1988, p. 121), pe Harta geologică 1: 200,000, foaia 13-Piatra Neamţ, caroul c1; (ii) Harta geologică 1: 200,000, foile  5-Rădăuţi (Joja et al., 1968; 1968a), 13-Piatra Neamţ, caroul c1 (Mirăuţă, 1968; Joja et al., 1968b), 21-Bacău (Dumitrescu et al., 1968; 1970a), 29-Covasna (Dumitrescu et al., 1968; 1970b); harta în Ionesi (1971). Ionesi (1971, p. 98) arată că actualul sens în care este definită această formaţiune este acela al unor depozite argiloase a căror extindere coincide cu extinderea faciesului de Doamna din Pânza de Tarcău. Ele sunt prezente şi în Pânza Cutelor Marginale (Unitatea Humorului, sensul Ionesi, 1971).

6.  Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): Atanasiu (1943, p. 169) citează următoarea definiţie, după Athanasiu et al. (1927, p. 332): ”Complexe parfaitement homogène constitué par des marnes schisteuses, noires, micacées et relativement sablonneuses, avec minces intercalations de grès fins siliceux.” Vezi comentarii privind definiţia Stratelor de Bisericani în Ionesi (1971, p. 97-98). Acelaşi autor, la p. 98, găseşte că sensul termenului trebuie lărgit, el incluzând şi argilele roşii şi verzi din baza succesiunii, similar situaţiei Stratelor de Plopu. Pe Harta geologică 1:200,000, foaia 5-Rădăuţi, Stratele de Bisericani au peste 250 m  grosime şi sunt constituite din argile şi marne micafere, verzui-albăstrui, ruginii pe feţe alterate (Joja et al., 1968a, p. 46). Stratele au până la 1 m grosime. Pe Harta geologică 1:200,000, foaia 13-Piatra Neamţ, Stratele de Bisericani apar atât în Pânza de Tarcău cât şi în Pânza Cutelor Marginale (Joja et al., 1968b, p. 20, 25). In Pânza de Tarcău formaţiunea apare doar spre fruntea acesteia şi este constituit din marne, argile, silturi cenuşii şi brune. In Pânza Cutelor Marginale stiva are 250-300 m grosime şi conţine argile cenuşii-verzui cu lentile de calcare argiloase (= marnocalcare) sideritice, cenuşii-brune. La partea superioară a stivei se găseşte un pachet dominat de gresii cenuşii şi un nivel constant de argile negre, nisipoase, bituminoase. Pe Harta geologică 1: 200,000, foaia 21-Bacău, în Pânza Cutelor Marginale Dumitrescu et al. (1970a, p. 43) au identificat toţi membrii formaţiunii, precizaţi de Ionesi (1971, p. 98-100). La baza Stratelor de Bisericani apar 5-10 m de argile roşii, urmate de argile verzi şi negricioase, friabile, cu intercalaţii rare de gresii calcaroase. Urmează un pachet de marne verzui cu alteraţie roz şi cu intercalaţii de gresii silicioase verzui (=Marnele cu globigerine ± Gresia de Lucăceşti) echivalente celui de al treilea membru al Stratelor de Bisericani, stabilit de Ionesi (1971).

7.  Referinţa tip; Alte referinţe: Athanasiu (1921, nepublicat, din Atanasiu, 1943, p. 168-169)    

8.  Limite: Limita inferioară se află la contactul cu Stratele de Strujinoasa în Pânza Cutelor Marginale, la nord de Valea Trotuşului şi în Petecele de rabotaj din nordul Moldovei.In bazinul Văii Moldovei limita inferioară se află la contactul cu Calcarele de Doamna, iar limita superioară la contactul cu Gresia de Lucăceşti sau cu Menilitele Inferioare (Ionesi, 1971, p. 98). In Munţii Oituzului-Munţii Vrancei limita inferioară este la contactul cu Calcarele de Doamna şi cu Stratele de Greşu (în Digitaţia Greşu) şi cu Stratele de Buciaş (în Digitaţia de Buciaş) din Pânza Cutelor Marginale. Limita superioară este la contactul cu Marnele cu globigerine ± Gresia de Lucăceşti.   

9.  Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii):      

10. Mediul depoziţional: Marin, cu adâncimi de 350 m (Bădescu, 1998, p. 193).

11. Corelări: Stratele de Bisericani se îndinţează spre vest cu Stratele de Plopu (Joja et al., 1968b, p. 20).