Băncilă I., 1955, Paleogenul zonei mediane a flişului. Bul. şt. Acad. Geol.-Geog., 7-4, 1201-1233.
Grasu C., Catană C., Grinea D., 1988, Flişul carpatic. Petrografie şi consideraţii economice. Ed. Tehnică, 208 p.
Ionesi L., 1957, Contribuţii la studiul Paleogenului din valea superioară a Tarcăului. An. Şt.Univ.Al. I. Cuza, Iaşi, 3/1-2, 376-386.
Ionesi L., 1962, Geologia regiunii dintre p. Bolovăniş şi p. Rădvanu (valea superioară a Tarcăului). D. S. Inst. Geol., 44, 183-200.
Joja T., Mirăuţă Elena, Alexandrescu Gr., 1968b, Harta geologică a României, scara 1:200,000, foaia 13-Piatra Neamţ, Notă explicativă, 45 p.
Mirăuţă O., 1968, Harta geologică a României, scara 1:200,000, foaia 13-Piatra Neamţ.
Literatura citată
1. Statutul numelui:
2. Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii): (iii) Pânza de Tarcău.
3. Vârsta: Eocen superior (Priabonian).
4. Sinonimie: “Orizontul bazal al gresiei de Fusaru“ (Băncilă, 1955, p. 1213); “Stratele de Ardeluţa“ (Ionesi, 1957, p. 379; 1962, p. 191).
5. Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii): (i) Imprejurimile cătunului Ardeluţa de pa Valea Tarcăului (pe Harta geologica 1: 200,000, foaia 13-Piatra Neamţ); (ii) Stratele de Ardeluţa aflorează pe afluenţii Văii Tarcăului (p. Căşăria, p. Tărcuţa, p. Merişor, p. Răchitiş, p. lui Dumitru); Harta geologica 1: 200,000, foaia 13-Piatra Neamţ (Mirăuţă, 1968; Joja et al., 1968b).
6. Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): Stratele de Ardeluţa constituie o stivă de 70 m grosime, conform definiţiei iniţiale (Ionesi, 1957, p. 379), dar Grasu et al. (1988, p. 126) a arătat că definiţia iniţială a fost corectată ulterior, în sensul că ultimii 50 m ai stivei aparţin de fapt Gresiei de Tărcuţa. Astfel, Stratele de Ardeluţa, cu o grosime de 40 m, apar constituite din arenite lito-feldspatice, biosparite grezoase, sparite cu bioclaste şi silt de cuarţ, biomicrite argiloase, marne şi argile. După Ionesi (1957, p. 379) Stratele de Ardeluţa, au poziţie superioară Stratelor de Plopu, către care are loc o tranziţie treptată marcată de o sporire a numărului şi grosimii intercalaţiilor grezoase şi de înlocuire a argilelor cu marne, calcare argiloase şi calcare. Stratele de Ardeluţa sunt constituite dintr-un pachet de gresii cenuşii-deschis şi microconglomerate, cu intercalaţii de calcare argiloase (= marno-calcare). Comparativ cu Gresia de Tarcău, gresiile sunt mai slab micacee şi sunt mai calcaroase. Gresiile au granulaţie mai mare cu cât stratele sunt mai groase. Grosimea stratelor poate atinge şi 7 m. Ele au spre bază mici lentile de microconglomerate. Un strat de 2 m grosime, de microconglomerate cenuşii, cu nummuliţi se situează la mijlocul stivei sedimentare. Sunt prezente intercalaţii de marne verzui de 1-2 m grosime. Spre partea superioară a succesiunii apar marne şi calcare argiloase (= marno-calcare) verzi, dure, cu intercalaţii de 2-10 cm de gresii fine, calcaroase, cenuşii-închis.
7. Referinţa tip; Alte referinţe: Ionesi (1957, p. 379-381); Ionesi (1962, p. 191-193).
8. Limite: Ionesi (1957, p. 381) a arătat că Stratele de Ardeluţa constituie un orizont distinct la partea superioară a Stratelor de Plopu.
9. Conţinut fosil; Consideraţii biostratigrafice: Nummuliţi, Discocyclina, uneori formând acumulări bioclastice în microconglomerate de pe p. Merişor, afluent al p. Tărcuţa.
10. Mediul depozitional: Marin.
11. Corelări: Ionesi (1957, p. 381) a corelat Stratele de Ardeluţa cu Gresia de Lucăceşti.