Calcarul de Secătura

1.  Statutul numelui: Formal.

2.  Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii): (i) Seria de Bihor. Membrul inferior al Calcarului de Albioara; (iii) Munții Apuseni de Nord – Unitatea de Bihor.

3.  Vârsta: Tithonian (după Cociuba, 1999, p. 15; 2000, p. 38, vârsta ar fi Kimmeridgian).

4.  Sinonimie: “le calcaire de Secătura” (Bordea et Bordea, 1987, p. 48); “Membrul de Secătura” (Cociuba, 1999, p. 14); “Secătura Member” (Cociuba, 2000, p. 37).

5.  Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii): (i) Partea de est a Dealului Secătura, la NE de Roşia, între Valea Roşie şi Valea Lazuri (v. fig. 1 în Bordea et Bordea, 1987, p. 49) şi la NE de Valea Şteazelor (Cociuba, 1999, p. 15). Profilul complet al Calcarului de Secătura este deschis în Valea Cuţilor, Dealul Pleş (Fig. 3 la p. 49, în Cociuba, 2000 şi Cociuba, 1999, p. 14 şi fig. 1 la p. 38); (ii) Sectorul sudic al Munţilor Pădurea Craiului; Harta geologică a României, 1:200,000, foaia 9-Șimleul Silvaniei, caroul d2 (Lupu et al., 1967, Patrulius et al., 1968c); Harta geologică a României, 1:50,000, foaia 40d-Meziad (Bordea et al., 1990, 1992).

6.  Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): Bordea et Bordea (ibidem) dau următoarea descriere: “Il est une micrite à zones calcarénitiques, rarement calciruditiques, à intraclastes de teinte sombre, à oncoïdes raresde petites dimensions, de stratificataion floue, gris clair parfois teinté de crème. Le Calcaire de Secătura diffère beaucoup de celui d’Albioara et resemble au calcaire inférieur à pachyodontes. Nous l’avons égalé à celui d’Albioara, suivant les critères: présence du même contenu micropaléontologique, présence des oncoïdes à micrite de couleur plus claire que le micrite contenue dans la roche, présence des stylolites à remplissage argileux jaunâtre”. Cociuba (1999, ibidem) dă următoarea definiţie: “calcare cenuşii închise, stratificate centimetric până la decimetric, micritice fenestrale (uneori chiar cu laminaţie fenestrală), rar microsparitice cu oncolite”. După Cociuba (1999, idem, p. 15) Calcarul de Secătura are 28 m grosime în profilul Dealul Pleş-Valea Cuţilor, unde este fin (micritic şi microsparitic) cu rare intercalaţii biopelsparitice, are culoare cenuşiu închis şi constituie strate decimetrice, cu structuri fenestrale care pot forma chiar o laminaţie fenestrală. Aceste calcare conţin intervale metrice (cel din bază de 4 m grosime), oncolitice.

7.  Referinţa tip (i); Alte referinţe (ii): (i) Bordea et Bordea (ibidem); (ii) Cociuba (1999, ibidem; 2000, idem, p. 37-38).

8.  Limite: Limita inferioară este la contactul cu Formaţiunea de Cornet. Limita superioară este la contactul cu Membrul de Valea Cuţilor al Formaţiunii de Albioara (Cociuba, 1999, idem, fig. 1 la p. 34 şi fig. 3 la p. 39).

9.  Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii): (i) Coociuba (1999, idem, p. 15) citează foraminifere (Alveosepta jaccardi, A. powersi, Streptocyclammina mulucensis, Redmondoides lugeoni, Parurgonina caelinensis, Neokilianina rahonensis) şi alga Salpingoporella grudii, pe baza cărora consideră Calcarul de Secătura de vârstă kimmeridgiană.

10.  Mediul depoziţional:

11.  Corelări: