1. Statutul numelui:
2. Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii);
Unitatea structurală (iii): (iii) Depresiunea Transilvaniei.
3. Vârsta: Eocen superior.
4. Sinonimie: “Seria argilelor vărgate superioare” (Răileanu et Saulea, 1956, p. 285; Vlaicu-Tătărîm, 1963, p. 60); “Seria vărgată superioară” (Mészáros, 1957, p. 7); “Formaţiunea de Turbuţa” (Popescu B., 1976, p. 120); “Valea Nadăşului Formation” (Popescu B., 1978, p. 103; Popescu B. et al., 1978, p. 322); “Stratele de Valea Nadăşului” (Popescu B, 1979, Tabelul 1).
5. Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii): (i) Neprecizată; (ii) Zona de la SV de Cluj (Valea Hăşdate, la est de Lita şi spre nord până la Floreşti) (Vlaicu-Tătărîm, 1963, harta geologică însoţitoare); zona Jibou.
6. Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): Formaţiunea, groasă de 30-40 m la sud de Valea Hăşdate şi mai groasă spre nord (Dealul Dosuri, Dealul Gîrbău), unde atinge 50-60 m, este alcătută din “argile roşii-cărămizii, uneori nisipoase, care alternează cu argile cenuşii-verzui şi mai ales cu nisipuri cenuşii-verzui sau cenuşii-albicioase, fine şi fin micacee. In baza seriei predomină argilele. Către partea superioară devin tot mai frecvente nisipurile” (Vlaicu-Tătărîm, 1963, p. 60 şi harta geologică însoţitoare). In Aria Mezeşului, în zona Jobou - Turbuţa “argilele roşii sunt înlocuite prin argile verzui-albăstrui sau albicioase, nestratificate, în care la partea superioară se intercalează calcare marnoase albe cu aspect litografic sau marno-calcare şocolatii. Dezvoltarea tipică sub acest aspect este în regiunea Turbuţa.... de unde denumirea de “Strate de Turbuţa” dată de Hofmann” (Răileanu et Saulea, 1956, p. 285). Cu aceste caractere, formaţiunea are o grosime de 150 m.
7. Referinţa tip (i); Alte referinţe (ii): (i) Koch citat de Răileanu et Saulea (1956, p. 285); (ii) v. Sinonimie.
8. Limite: Limita inferioară este la contactul cu Orizontul Calcarului Grosier Inferior (= Calcarul de Leghia după Bombiţă, 1963, citat de Popescu, 1978, p. 103). Limita superioară este la contactul cu Stratele de Cluj (Răileanu et Saulea, 1956) (= Orizontul cu Anomii la Mészáros, 1957, p. 7).
9. Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii):
10. Mediul depoziţional: Continental-lacustru. Materialul argilos roşu a putut proveni din erodarea “argilelor roşii inferioare, probabil exondate în parte pe marginea bazinului” (Răileanu et Saulea, 1956, p. 285).
11. Corelări: