Orizontul cu Nummulites perforatus

1.  Statutul numelui:

2.  Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii): (i) Seria Marină Inferioară (cf. Răileanu et Saulea, 1956); Membrul superior al Stratelor de Căpuş (Popescu, 1978, p. 101); (iii) Depresiunea Transilvaniei.

3.  Vârsta: Eocen mediu (Luteţian superior).

4.  Sinonimie: “Bancul cu Nummulites perforatus” (Răileanu et Saulea, 1956, p. 280);  “Stratele cu Nummulites perforatus” (Joja, 1956, p. 315); “Orizontul cu Nummulites perforatus” (Vlaicu-Tătărîm, 1963, p. 48); “Nummulites perforatus Level” (Popescu, 1978, p. 102; Popescu et al., 1978, p. 310); pro parte “Stratele de Căpuş” (Popescu, 1979, Tabelul 1).

5.  Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii): (i) Dealul Dîmbul Rotund, la est de Luna de Sus, jud. Cluj (Vlaicu-Tătărîm, 1963, p. 49, fig. 6 la p. 39 şi harta geologică însoţitoare); (ii) Aria Gilăului (zona Cluj - Gilău - Huedin - Hăşdate); zona Jibou. Răileanu et Saulea (1956, p. 281) arată că Orizontul cu Nummulites perforatus “are o remarcabilă constanţă în tot bazinul, găsindu-se neîntrerupt şi la N de Fericea, pe toată marginea de E a Mezeşului şi pe marginea de N a Apusenilor de la Călăţele până la Lita Ungurească, spre SE. Grosimea medie a bancului este de 3 m şi se reduce (până la 1 m) pe marginea bazinului”; Harta geologică 1: 200,000, foile 3-Baia Mare, carourile d2, d3, d4 (Gherasi et Bombiţă, 1967; Gherasi et al., 1967), 10-Cluj, caroul a1, a2; c1, c2; d1, d2, d3, d4 (Dumitrescu, 1968; Saulea et al., 1967) şi 18-Turda, carourile a2, a3 (Lupu et al., 1967; 1967a); Harta geologică 1: 50,000, foile 18c-Preluca (Rusu et al., 1983), 29a-Zalău (Rusu et al., 1994), 29b-Jibou (Rusu et Popescu, 1975), 57b-Valea Ierii (Hîrtopanu et al., 1982), 58a-Tureni (Rusu et al., 1994).

6.  Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): (i) Vlaicu-Tătărîm (1963, p. 49-50) descrie următoarea succesiune (în ordine stratigrafică):

- un nivel inferior, de 0,35 m grosime, de calcar grezos, glauconitic, tare, cu fragmente de ostreide şi pectinide şi cu trei specii de nummuliţi: Nummulites striatus, N. variolarius, N. perforatus;

- un nivel superior, de 5,3 m grosime, care începe cu marne cenuii (1,5 m grosime) cu Nummulites perforatus, N. lucasi, N. striatus, N. variolarius, ostreide fragmentare şi plăci de echinide. Apoi urmează un lumaşel cu N. perforatus în matrice de marnă gălbuie (1 m grosime), peste care se aştern 2 m de marne şi argile cu nummuliţi mici (N. perforatus şi N. lucasi). Succesiunea se încheie cu calcare cu N. perforatus, ostreide şi pectinide (0,3 m) urmate de marne cenuşii, friabile, cu N. perforatus, pectinide, miliolide, ostracode.

7.  Referinţa tip (i); Alte referinţe (ii): (i) Vlaicu-Tătărîm (1963, p. 48-51). Această unitate litostratigrafică este cunoscută din anul 1863 sub numele de Marnele cu Perforata (Hauer et Stache, citaţi de Vlaicu-Tătărîm,1963, p. 48) între Săvădisla şi Hăşdate.

8.  Limite: Limita inferioară este la contactul cu Orizontul Gipsului Inferior şi al Marno-calcarelor cu Anomia (Vlaicu-Tătărîm, 1963, fig. 6 la p. 39). Răileanu et Saulea (1956, p. 281) menţionează caracterul transgresiv al Orizontului cu Nummulites perforatus, care se aşterne pe cristalin (la Mănăştur) sau pe diferiţi termeni mai vechi ai Eocenului (la nord de Rona). Rusu (1987, fig. 1 la p. 178) pune limita inferioară a Orizontului la contactul cu Stratele de Căpuş. Limita superioară este la contactul cu pietrişurile din baza Orizontului Argilelor Cenuşii (= Marnele de Mortănuşa). După Rusu (1995, p. 65) limita superioară este la contactul cu Formaţiunea de Inucu.

9.  Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii): (i) Nummulites perforatus. Fauna de moluşte este relativ săracă: Vulsella, Pecten, Anomia, Ostrea, Pyconodonte, Velates, Turitella (Popescu et al., 1978, p. 311).

10.  Mediul depoziţional: Marin de şelf puţin adânc. Fauna de moluşte are caracter mediteranean accentuat (Popescu et al., 1978, p. 311).

11.  Corelări: